Bibliografie

BREZIANU, Barbu,"Nicolae Tonitza", Ed. Arta Grafică, București, 1967 BREZIANU, Barbu, "Nicoale Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Nicolae Tonitza", Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru,"N.N.Tonitza", Ed. Tineretului, București, 1962

ulei pe pânză, 51 x 41 cm, semnat dreapta sus, cu brun, "Tonitza"

Informații documentare

Opera a participat la expoziția retrospectivă N.N. Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964 și este reprodusă și inventariată la cat. 125, pag.90.

Provenienţă

colecția avocatului Jores Benea.

Artistul s-a născut la Bârlad, în 1886, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, la clasa profesorului Gheorghe Popovici, înfruntând împotrivirea familiei faţă de aptitudinile sale artistice, însă încurajat de unchiul său. În 1907 s-a retras de la examenul de licenţă, solidarizând cu un grup de studenţi exmatriculaţi pentru implicarea în manifestaţiile organizate în favoarea ţăranilor răsculaţi. În acelaşi an a plecat la München, unde a studiat cu profesorul Hugo von Habermann. A expus la „Kunstverein”, a vizitat muzeele şi expoziţiile celor două tabere, academistă şi secesionistă, dar a fost dezamăgit de trivialitatea subiectelor abordate de pictorii academişti münchenezi. Picturii secesionismului îi reproşa idilismul, falsificarea vieţii oamenilor din popor şi lipsa de combativitate. Spre sfârşitul anului 1909, s-a stabilit la Paris, unde a frecventat atelierele lui Edmond Aman-Jean şi Pierre Laparde. La Paris, Tonitza a refuzat să urmeze o şcoala propriu-zisă, alegând să studieze singur; a frecventat diverse cursuri şi ateliere de artişti, a vizitat muzee, dar mai ales a pictat în aer liber, cutreierând malurile Senei, împrejurimile Parisului şi satele învecinate. În 1912, întors în ţară, şi-a obţinut diploma de absolvire a Şcolii de Belle Arte din Iaşi. În 1913 l-a cunoscut pe Luchian care i-a devenit îndrumător şi profesor. Afinităţile pe care le simţise încă de la început pentru opera lui Ștefan Luchian se manifestau pe planul concepţiei şi premiselor artistice, împărtăşind dragostea pentru om şi solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, dar şi pe planul temelor şi subiectelor predilecte. Cunoaşterea creaţiei lui Luchian a avut efectul de a-l orienta pe Tonitza dinspre grafică, îndeosebi socială, către pictură, asupra căreia se apleacă cu mai multă dedicare, începând din 1922. Pe lângă "Lăutul", de la care Tonitza va pleca în diverse concepții picturale, florile lui Luchian nu rămân inatractive pentru analiza lui Tonitza. Astfel, ca un omagiu parcă, descoperim aceste opere cu naturi statice cu flori, și chiar mai mult, cu maci, pe care Tonitza le pictează onorând moștenirea picturală a înaintașului său.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.