81. Lumea circului [1925]

Talentul multivalent al lui Nicolae Tonitza ni se relevă îndeosebi în pictură, însă artistul a activat și ca desenator, zugrav de biserici, critic de artă, jurnalist sau profesor. ”Geniul tristeților luxuriant colorate”, care manifestă un puternic crez umanist, se remarcă mai cu seamă în postura de creator de portrete. Copiii, modelele feminine sau diferitele arhetipuri umane pe care le sintetizează în creația sa, contribuie la conturarea unui repertoriu iconografic profund sentimental. Aspiră la desăvârșirea unei forme de expresie picturală contemporană cu ajutorul căreia să deslușească noi semnificații ale materiei, folosește funcția socială a imaginii și identifică noi modalități de expresie a tragicului. Asemenea lui Daumier sau Georg Grosz, ilustrează omul ca expresie nemijlocită a societății într-un anumit moment istoric și politic. Histrionul, mimul sau bufonul, adesea disprețuiți și manifestând o atitudine profund umilă, îi servesc artistului drept reprezentanți ai desfătărilor trecătoare, care amuză și bucură publicul, ignorându-și propria persoană. Artistul va relua acest motiv în tripticul ”Saltimbancii”, realizat în anul 1925. Saltimbancii îi oferă șansa să se deslușească moral pe sine, să răsfrângă iluzia și să proiecteze întregul său tumult interior asupra personajelor reprezentate. Dintre operele care deschid ciclul ce înfățișează lumea circului, amintim ”Pagliaccio”, operă asupra căreia Tonitza și-a îndreptat pensulele în anul 1924. El identifică și potențează în cadrul acestei lucrări efectul bivalent al măștii. Motivul măștii va reveni cu precădere în primele dintre cele trei picturi care formează ciclul cu histrioni. Dacă în zugrăvirea ”Clovnului” și a ”Femeii clovnului” pornește de la ideea unei măști menită să ascundă orice urmă a umanului, în ”Fiica clovnului” mizează mai degrabă pe fizionomia portretului uman și estompează conotațiile metaforice atât de pregnante în celelalte două lucrări. ”Fiica clovnului” are o expresie mult mai clară, semn că pictorul nu se mai joacă cu iluzia, ci tinde să simplifice încifrările din primele lucrări ale seriei. Surprinde, în picturile ințiale, extenuarea sufletească a mamei și suferința sfâșietoare a tatălui. Creează un adevărat documentar uman și ni-i prezintă pe cei trei saltimbanci asemenea unor actori care sunt nevoiți să joace și să încânte publicul indiferent de frământările sufletești care îi sfâșie în momentul reprezentației. Cele trei personaje imaginate de Tonitza se transpun în vânzători de iluzii surprinși fie cu pleoapele închise, fie cu privirea îndreptată în gol, către neant, cu grimase încărcate de durere și cu vădite drame lăuntrice. Utilizează linia care circumscrie figuri și interpretează mișcări; linia care sugerează, sinuos sau întrerupt, expresiile chipurilor sau cutele hainelor colorate. Clovnii funcționează ca un jurnal pe care Tonitza ni-l pune la dispoziție în încercarea sa de a-și descătușa frământările sufletești. Artistul ne prezintă lumea spectacolului văzută prin ochi de artist. Propune clovni triști, clovni preocupați, clovni suferinzi, clovni aflați de unii singuri pe propria scenă, clovni ignorați de societate care trăiesc o profundă dramă intimă. Ulterior realizării tripticului, Tonitza a pictat, de asemenea, și ”Clovnul cel tânăr”. Acesta apare în fața noastră mult mai stilizat, mai rațional și mai lucid. În triptic, însă, Tonitza s-a axat pe ilustrarea în detaliu a frustărilor și a neputinței prin geometrizarea excesivă a detaliilor. Cromatica este, poate, cel mai bogat filon al talentului său. El ridică culoarea la rang de artă și îi acordă toate atributele necesare unui mijloc de expresie desăvârșit. Își definește crezul umanist prin cromatica utilizată și folosește culori care exprimă revolta sau tulburările sufletești. Creația lui Ștefan Luchian îl ajută să își construiască o viziune picturală mult mai specifică. Depășește liniile imitativului și preia din izvoarele cromatice ale artei populare, legând, astfel, opera sa de tradiția națională. În lucrările de față, nuanțele de roșu și galben domină dramatic. ”Culoarea e în funcție de ceea ce vrei să exprimi; ea trebuie să oglindească limpede sentimentul de bază pe care se clădește întreg tabloul”, itera Tonitza în scrierile sale. Astfel, el se va concentra asupra pensulației vibrate, a tușelor largi juxtapuse rapid și a formelor conturate în manieră modernistă. Personajelor-histrioni le va desena expresii încărcate de un monolog mut întrebuințând contururi sumare și un colorit intens. Toate aceste alegeri ale artistului converg către potențarea ingeniozității tematice prin amploarea expresivității cromatice și prin organizarea dibace a spațiului compozițional.

Bibliografie

JIANU, Ionel, ”Tonitza”, Editura Căminul Artei, București, 1945. ȘORBAN, Raul, ”Nicolae Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1965.

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu brun, ”N. Tonitza”; semnat stânga jos, cu brun, ”N. Tonitza”

Informații documentare

Opera este reprodusă în monografia ”Nicolae Tonitza, Ionel Jianu, Editura Căminul Artei, București, 1945, cat. 11-13. Opera este reprodusă în ”Amintiri despre Tonitza”, K. H. Zambaccian, L.C., nr. 2, dec. 1946, pp. 15-17. Opera este reprodusă în ”N. Tonitza”, 1955, repr. pl. XIX-XX. Opera este reprodusă în ”Umanismul lui Tonitza”, A.P., nr. 2, 1961, p. 14. Opera este reprodusă în ”N. N. Tonitza”, P. Comarnescu, 1962, p. 254. Opera a participat la expoziția ”Nicolae N. Tonitza”, la Muzeul de Artă al Republicii Populare România, în 1963, sub titlul ”Femeia clovnului”,”Clovnul”, ”Fiica clovnului”, la cat. 94,95, 96. Opera este reprodusă în monografia ”Tonitza”, Raul Șorban, Editura Meridiane, București, 1973, sub titlul ”Femeia clovnului”, ”Clovnul”, la cat. 23, 24. Opera a participat la ”Expoziția de pictură și grafică”, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, în 1979, sub titlul ”Saltimbancii - Femeia clovnului”, ”Saltimbancii - Fata clovnului”, la cat. 58, 59. Opera a participat la expoziția ”Ruse”, la Muzeul de Artă al Republicii Populare Române, sub titlul ”Femeia clovnului”, ”Clovnul”, ”Copilul clovnului”. Opera a participat la expoziția ”Tonitza și geniul copilăriei”, Art Safari, București, în 2019 și este reprodusă în catalogul ”Tonitza și geniul copilăriei”, Art Safari, 2019, la pp. 254-256.

Datare

1925

Provenienţă

perioada interbelică, colecția inginerului Leon Laserson; după 1945, colecția F. L. Filip; colecția Ilie Mirea; colecția Otilia Schaffer.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.