otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Universul utopic pe care îl regăsim adesea în pânzele lui Sabin Bălașa, înăuntrul căruia artistul se aventurează încă din anii copilăriei, reiterează fascinația sa în fața necunoscutului și a infinitului. În opera sa se remarcă, indiscutabil, trimuful simbolului contemporan în fața simbolului arhetipal, din care va păstra, totuși, valoarea universală. Bălașa abordează teme din legendele și mitologia universală și schițează adesea subiecte precum viața și moartea, copilăria și tinerețea sau speranța renașterii. În creațiile sale, arta apare înțeleasă drept un vis etern – nu atât al artistului, cât al întregii omeniri. Artistul declara că arta este pentru el ”un exercițiu suprem al libertății proprii, o mare capacitate de a iubi”. Pictura lui Bălașa ni se înfățișează drept o continuă difuzare în timp. Cosmosul, lumea marină, deșertul sau munții reprezintă doar o mică parte din universul infinit în care artistul își așează cu grijă ființele fabuloase. Folosit cu predilecție încă din perioada de început, albastrul, în viziunea sa, ”este lumina cea mai îndepărtată, este imensitatea în care se rezolvă și renasc toate culorile și toate formele, este adevărul, idealul, eternitatea”. Artistul care a reușit să populeze cerul cu ființe umane își construiește propria semantică plastică cu ajutorul căreia va picta metafore cu rezonanțe poetice. Devenită laitmotiv, cariatida lui Bălașa apare, de această dată, prefigurată în prim-planul pânzei, purtând pe umerii săi întreaga armonie a luminii. Redate nud, cu fizionomii mai mult sau mai puțin articulate, modelele lui Bălașa capătă, pe rând, statutul de muze ale ploii, mame ale pământului, zeițe sau cariatide ale civilizației. Omul va fi consacrat, așadar, visurilor și dorințelor artistului. Arta fantastică a lui Bălașa, indiscutabil orientată către univers, se supune adesea unui topos necunoscut și unui interval de timp incert. Valoarea afectivă a lucrărilor sale e intensificată de coagularea vizuală a mitului, a istoriei și a întinderii nemărginite a imaginației sale. De această dată, cariatida lui Bălașa e surprinsă din spate. Ipostaza a fost reluată de-a lungul timpului și în alte opere (”Paleta de piatră”) în care muza apare înfățișată cu trupul dezgolit, sprijinită cu mâinile de piatra de hotar pe care-și balansează greutatea trupului. Părul lung e despărțit în două secțiuni și condus dincolo de umeri, lăsând să se zărească detaliile anatomice pe care pictorul le-a studiat îndelung. Regăsim acum expresivitatea diafană a siluetei muzei, nesfârșita întindere acvatică și formațiunile cenușii ale naturii, care ascund razele timide ale soarelui și tulburarea cerului. Plasată astfel, cariatida se află într-o profundă comuniune cu natura și se camuflează, ușor, în cromatica fadă a compoziției.
Bibliografie
DEAC, Mircea, ”Sabin Bălașa”, Editura Meridiane, București, 1984.
Dimensiuni
width 64 cm, height 41.5 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu gri, ”Sabin Bălașa, 1980”
Datare
1980
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Universul utopic pe care îl regăsim adesea în pânzele lui Sabin Bălașa, înăuntrul căruia artistul se aventurează încă din anii copilăriei, reiterează fascinația sa în fața necunoscutului și a infinitului. În opera sa se remarcă, indiscutabil, trimuful simbolului contemporan în fața simbolului arhetipal, din care va păstra, totuși, valoarea universală. Bălașa abordează teme din legendele și mitologia universală și schițează adesea subiecte precum viața și moartea, copilăria și tinerețea sau speranța renașterii. În creațiile sale, arta apare înțeleasă drept un vis etern – nu atât al artistului, cât al întregii omeniri. Artistul declara că arta este pentru el ”un exercițiu suprem al libertății proprii, o mare capacitate de a iubi”. Pictura lui Bălașa ni se înfățișează drept o continuă difuzare în timp. Cosmosul, lumea marină, deșertul sau munții reprezintă doar o mică parte din universul infinit în care artistul își așează cu grijă ființele fabuloase. Folosit cu predilecție încă din perioada de început, albastrul, în viziunea sa, ”este lumina cea mai îndepărtată, este imensitatea în care se rezolvă și renasc toate culorile și toate formele, este adevărul, idealul, eternitatea”. Artistul care a reușit să populeze cerul cu ființe umane își construiește propria semantică plastică cu ajutorul căreia va picta metafore cu rezonanțe poetice. Devenită laitmotiv, cariatida lui Bălașa apare, de această dată, prefigurată în prim-planul pânzei, purtând pe umerii săi întreaga armonie a luminii. Redate nud, cu fizionomii mai mult sau mai puțin articulate, modelele lui Bălașa capătă, pe rând, statutul de muze ale ploii, mame ale pământului, zeițe sau cariatide ale civilizației. Omul va fi consacrat, așadar, visurilor și dorințelor artistului. Arta fantastică a lui Bălașa, indiscutabil orientată către univers, se supune adesea unui topos necunoscut și unui interval de timp incert. Valoarea afectivă a lucrărilor sale e intensificată de coagularea vizuală a mitului, a istoriei și a întinderii nemărginite a imaginației sale. De această dată, cariatida lui Bălașa e surprinsă din spate. Ipostaza a fost reluată de-a lungul timpului și în alte opere (”Paleta de piatră”) în care muza apare înfățișată cu trupul dezgolit, sprijinită cu mâinile de piatra de hotar pe care-și balansează greutatea trupului. Părul lung e despărțit în două secțiuni și condus dincolo de umeri, lăsând să se zărească detaliile anatomice pe care pictorul le-a studiat îndelung. Regăsim acum expresivitatea diafană a siluetei muzei, nesfârșita întindere acvatică și formațiunile cenușii ale naturii, care ascund razele timide ale soarelui și tulburarea cerului. Plasată astfel, cariatida se află într-o profundă comuniune cu natura și se camuflează, ușor, în cromatica fadă a compoziției.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
