78. Ulcior cu tufănele [1910-1914]

În anii studiilor la Școala de Arte din Bucureşti, între 1885 şi 1889, Luchian a învăţat mai mult din arta lui Nicolae Grigorescu, care se afla în apogeul activităţii, decât din modelele oferite de profesorii săi: Aman, Tăttărescu sau Stăncescu. Firea lui Luchian se asemăna temperamentului lui Grigorescu, învăţăturile adevăratului său maestru croindu-şi calea firesc în conştiinţa sa. De la el a învăţat să-şi bazeze observaţia direct pe aspectele realităţii, să cunoască natura în dimensiunile ei fundamentale şi să caute să se confunde cu ea, pentru a o putea evoca cu sinceritate.Ștefan Luchian aducea tablourilor cu flori, pe lângă maniera-i inimitabilă și paleta de culori, și introducerea și contactul cu arta populară. Având în vedere întâietatea creației lui Nicolae Grigorescu ce acaparase într-un fel subiectul rural, tradițional, dar dintr-o latură idilică, stilul lui Luchian se apropia mult mai profund de spiritul artei populare – ceramica era folosită drept element principal. Această caracteristică avea să devină cu adevărat importantă în deceniul imediat următor Marii Uniri, când întreaga mișcare culturală și artistică propovăduia acel “specific național”. La Nicolae Tonitza (care de altfel a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Luchian), Theodorescu-Sion, Ștefan Dimitrescu sau Dumitru Ghiață descoperim, într-un limbaj modern, transfigurări ale acelui stil “tradițional” iscusit de Ștefan Luchian în primul deceniu al secolului XX. Vasul de lut devenea astfel semnătura de autor a lui Luchian, reușind în doar câțiva ani să "confiște" natura statică cu flori, lăsându-și amprenta pe toată creația artistică a secolului XX. La Luchian florile pregăteau și educau în această abordare gustul artistic, în vederea înțelegerii acelor lucrări care redau prin incandescența culorilor, prin strălucirea acordurilor și prin frumusețea raporturilor, un climat emoțional. Întins pe harta tuturor anotimpurilor, de la florile primaverale – toporași, viorele, liliac, maci, albăstrele, lalele, la cele vernale - trandafiri, nalbe, garofițe, garoafe, crăițe, gura-leului, părăluțe, dalii, până la cele tomnatice - crizanteme, dumitrițe sau tufănele, repertoriul florilor însuflețesc prin culoare universul artistului. Evocate adesea, fie în vaze ori în ulcele de pământ, florile lui Luchian aduc adesea în vizual și semne ale tradiționalului, valorat de către artist prin decoruri și luciri de smalț. Astfel, tradiția picturii românești va fi acum îmbogățită prin noi valori și perspective. Simplitatea și sinteza tipică ultimilor ani de creație aduceau cu ele și ultimele capodopere ale lui Luchian, devenind, paradoxal și cele mai apreciate și cumpărate. Picturile cu flori sunt cele în care desfăşoară cel mai desăvârşit o adevărată simfonie pe gama orchestraţiei cromatice. După 1910, opera lui Luchian tinde către simplitate şi sinteză, carcateristicile picturilor sale fiind conturul atent subliniat în lac negru şi culoarea aplicată în strat subţire şi egal în interiorul acestuia, peste care revine cu accente nervoase menite a da contur. Specifică ultimei perioade de creație, lucrarea ”Vas cu tufănele”, este realizată în tonuri sumbre și brunuri nuanțate. Fundalul întunecat, de roșu cărămiziu cu accente bordeaux, scoate în evidență piesa centrală, tipică lui Luchian, ulciorul tradițional. Vasul este tip kuty, zona Bucovinei sau nordul Moldovei și cuprinde un buchet colorat de tufănele, la bază este înconjurat de aceleași flori, accentuate cromatic prin tușele de roșu. Deși cromatica este simplă, fără tonuri violente sau pastelate, întreaga compoziție îndeplinește toate caracteristicile stilistice operei de maturitate a lui Ștefan Luchian.

Bibliografie

CIOFLEC, Virgil, "Luchian", Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 ENESCU, Teodor, "Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen", Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, "Luchian", Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972

Dimensiuni

width 50 cm, height 60 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, ”Luchian”

Datare

1910-1914

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.