96. Nimfă dormind [circa 1865-1873]

Nud feminin culcat, văzut din spate, strălucind de un alb cald, înconjurat de vegetația deasă a unui frunziș de pădure, redat în clarobscur. Colțul din dreapta sus este pictat liber, în tușe verzi, largi, luminoase, în dialog cu dâra de verde și cea de alb de sub corpul alungit. Pictura numită și Nimfă dormind la marginea pădurii se situează în fruntea grupului de nuduri pe care le-a pictat Grigorescu de-a lungul creației sale, nu multe, căci artistul avea, spune George Oprescu, o anume pudoare în fața modelului dezgolit: „un sentiment pudic, în care se citește admirația mută, amestecată cu respect pentru trupul femeii, o castitate rară la artiști și care nu e lipsită de farmec” . Legată poate de amintiri intime, lucrarea se număra între picturile preferate de Grigorescu, aflăm din monografia de Vlahuță, când acesta se referă la expoziția din 1887, la ceea ce Grigorescu nu voia să vândă, rezervând pentru el însuși: „un pătrățel de carton, pe care citim „vândut” [...] multe bucăți alese, vândute din prima dimineață: „Un studiu de fag, „O stradă la mahala”, „ O nimfă dormind ”[...]. Ați înțeles desigur că fericitul cumpărător era el însuși.” Realizată după model la Barbizon sau Paris (probabil în atelier), opera poartă în sine efectul studiilor după nud făcute în perioada petrecută la Ecole des Beaux-Arts, dar și memoria ședințelor de plein air trăite intens de Grigorescu în Pădurea Fontainebleau. Este de menționat faptul că pe verso-ul pânzei figurează ștampila ovală (parțial lizibilă) a negustorului de pânze REY&CIE/PARIS, iar pe cel al ramei ștampila encadreur-ului: GAUTHIER/DOREUR/47 Rue LE PELETIER/PARIS. Conform unei tradiții academice, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, crochiuri și schițe de nuduri feminine în picioare, din trei sferturi, din față, din spate, culcate erau realizate în școlile de artă după pozițiile modelului alese de profesor spre a fi redate de elevi, uneori cu sugestii date de fotografii (inclusiv model culcat, văzut din spate) ce circulau în atelierele artiștilor epocii, ca materiale ajutătoare pentru pictarea nudurilor alegorice, cultivate de curentul academist. Eleganța proporțiilor anatomice, senzualitatea facturii picturale, expresivă prin tușa ce modelează nudul ca și prin vibrația de lumină degajată, evocă (cu ecouri și diferențe) amintirea corpului înfrumusețat de Ingres cu o vertebră în plus (Marea Odaliscă, 1814), de la Luvru, sau căldura atât de feminină a romanei Marietta (1843), nudul de Corot păstrat la Musée du Petit Palais, Paris. Aceștia sunt maeștri pe care Grigorescu îi cercetase cu atenție și care lăsaseră urme (directe sau nu) asimilate în formația sa. Confruntarea creată de dialogul dintre corpul uman ca sursă de lumină și zona de penumbră (chiar dacă punctată de tușele complementare verde - roșu) - ne indică un artist tânăr, încă sensibil la lecția de contraste a Școlii de la Barbizon. De aceea putem presupune că lucrarea noastră a fost pictată în prima parte a operei lui Grigorescu și că semnătura cu grafia măruntă a fost așternută ulterior. Grigorescu va fi prezentat lucrarea în expoziția personală deschisă la Paris în 1886 -1887 la Galerie Martinet și în mod cert, imediat, la București, în mai 1887. Prima reproducere a picturii figurează în Vlahuță, unde catalogul indică posesorul: D-l Goodwin. Englezul Ernest Edmond Goodwin (1848-1931), bancher, director adjunct la Banque de Roumanie din București, și-a alcătuit la răscrucea secolelor XIX - XX, o colecție de pictură românească în care dominau lucrările de Grigorescu. În toamna anului 1910 în cadrul pregătirilor sale de înapoiere în Anglia, lucrarea de față a putut să figureze între cele 14 tablouri pe care colecționarul le-a vândut principelui Nicolae Gh. Cantacuzino (1868-1944), ofițer, senator, fiul lui Gh. Gr. Cantacuzino Nababul : „Patrusprezece tablouri în ulei și patru desemnuri în cărbune toate făcute de pictorul N.I.Grigorescu ce vi le-am vândut astăzi”, la 18 nov.1910 . Prețios act științific prin ilustrarea tuturor operelor catalogate (catalogul cuprinde titlurile, tehnica, dimensiunile lucrărilor, numele posesorilor), apariția în 1910 a monografiei Grigorescu de Vlahuță a devenit implicit momentul favorabil desfacerii unor colecții importante de Grigorești și al intrării lor prin vânzări în alte ansambluri de opere. (I.B.)

Bibliografie

Calendarul „Minervei” pe 1908, il. p. 277. Catalogul expositiunei Grigorescu, 11 Maiu 1887, Bucuresci, Tipografia Curții Regale F. Gobl Fiii, 1887, nr. 14. Ionel Jianu, Grigoresco, Editions en langues étrangères de l’Institut roumain pour les relations culturelles avec l’étranger, Bucarest, 1956 (Nu couché, il. p.168). N. Petrașcu, N.Grigorescu, Tip. Bucovina, București 1930 (Dormind, planșa 20). A.Vlahuță, Pictorul N. I. Grigorescu.Vieața și opera lui, Ediția Casei Școalelor, Socec, București 1910, p.126; cat. p. 258.

Dimensiuni

width 76 cm, height 46.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roșu, ”Grigorescu”

Informații documentare

Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2628 din 05.10.2011. Opera a făcut parte din celebra colecție Ernest Edmond Goodwin, bancher, director adjunct al Banque du Roumanie până în 1910. Opera a participat la a doua expoziție personală Nicolae Grigorescu, 1887, Palatul Eforiei, menționată în capitolul XI al monografiei “Viața și opera pictorului N.I. Grigorescu“, Alexandru Vlahuță, SOCEC, 1910, pp. 122-129. La începutul secolului al XX-lea, opera era expusă trunchiat, cca. 16 cm lungime ai suprafeței stângi a picturii, reprezentând colțul întunecat al pădurii, fiind pliați pe șasiu; o restaurare ulterioară a operei a recuperat această porțiune clasicistă a operei, redând-o circulației în formatul conceput de Grigorescu. Opera a participat la Exposition Internationale et Universelle, 1889, Paris, Beaux-Arts, Palais du Champ de Mars; și este reproduă în catalogul expoziției la cat.10. Opera este reprodusă în Calendarul Minervei, 1908, sub titlul “Studiu“. Opera este reprodusă în monografia “Nicolae Grigorescu“, Nicolae Petrașcu, București, 1930, sub titlul “Dormind“, planșa 20, pag. 85. Opera este reprodusă în “Masters of Roumanian Painting. Grigorescu“, Ionel Jianu, Foreign Languages Publishing House of the Rumanian Institute for Cultural Relations with Foreign Countries, București, pag. 168, sub titlul “Nud.“ O variantă a operei, datată 1870, se află expusă la Muzeul Național de Artă al României și este reprodusă în ”Repertoriul Picturii Românești Moderne, Secolul al XIX-lea”, Vol. III, I-Z, Costina Anghe, Mariana Vida, Muzeul Național de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, București, 2018.

Datare

circa 1865-1873

Provenienţă

colecția artistului Nicolae Grigorescu; colecția Ernest Edmond Goodwin, București, probabil până în toamna 1910; probabil principelui Nicolae Gh. Cantacuzino (1868-1944), ofițer, senator, fiul lui Gh. Gr. Cantacuzino Nababul;

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.