132. Peisaj de pe Valea Doftanei [1895-1904]

Opera lui Nicolae Grigorescu din preajma lui 1900 încă trezește dispute în legătură cu adevărata sursă a imaginarului modelat - și aici nu ne referim la inspirație, ci la acțiunea conștientă de a interpreta natura într-o anumită manieră, tehnică, abordare. Fie că Grigorescu e racordat la curentele contemporane lui și trebuie să evidențiem întâietatea Art-Nouveau-ului la 1900, fie că problemele de vedere au fost adevărata cauză a “perioadei albe”, răspunsul este cel mai probabil la mijloc. Justificarea acestei ambiguități biografice pare totuși plauzibilă: folosirea albului excesiv era cauzat de vederea slăbită, însă totodată albul este caracteristic decorativismului Art-Nouveau. În același timp, nu putem exclude din discuție, atât în cazul personajelor, cât și a peisajelor, efectele picturale individualizate în această ultimă perioadă. Trupurile fusiforme ale ciobănițelor sau orizonturile unduite, curbilinii sunt elemente ale unui limbaj ce poate explica apropierea artei lui Grigorescu de cel mai celebru curent din jurul lui 1900. Calitatea primară a operei dezvoltate în ultimii 10 ani de creație ține de viziune, o viziune inconfundabilă ce s-a tradus prin contactul nemijlocit cu realitatea imediată, filtrată (sau nu) prin sensibilitatea lirică atât de pasională. Peisajul a fost cu adevărat câștigat atunci când Nicolae Grigorescu a capacitat să racordeze stilul la acea viziune, prin propria-i opinie despre Impresionism, valoarea lucrurilor și estetica coordonatoare. Câștigurile acestei ultime perioade, în special în maniera picturală, au constat în valorația oferită întregii compoziții, prin capacitatea artistului de a picta întregul, dar și fracțiunile, cu aceeași însemnătate și calitate a universului luminos. În plus, Grigorescu a reușit să împrumute din pictura cu personaje acea idealizare tipică ce îl împiedica să prezinte altceva decât frumosul și optimistul, astfel , peisajul său se înscrie în coordonatele unei topografii senzoriale cu adevărat reușite. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii, toate intră în imaginarul grigorescian și sunt transformate, în parte, în excelențe estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente. Puternic stilizat, “Peisajul din Valea Doftanei” ne introduce în creația ultimilor ani, desfășurându-se sub ochii privitorului drept o piesă de impresie nealterată, la prima mână, senzorială și pictată instinctiv. Grigorescu se folosește de pensule mai late cu care întinde culoarea pe suprafețe generoase ale panoului de lemn, reușind să esențializeze forma, care, în afara copacului, se topește în volumele cromatice. (I.P.)

Bibliografie

BREZIANU, Barbu, "Nicolae Grigorescu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987
ENACHE, Monica (şi alţii), "Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)", MNAR, 2008
VLAHUŢĂ, Alexandru, "Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui", Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

Dimensiuni

width 55.5 cm, height 34 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat dreapta jos, cu roșu, "Grigorescu"

Datare

1895-1904

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.