otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Personalitate vizibilă în pictura, grafica și în scriitura publicistă cu precădere, Nicolae Tonitza a avut un mesaj curat și propriu prin ceea ce a creat și a lăsat generațiilor. Fie cu penelul sau cu penița, a știut să așterne realități, să ierarhizeze valori, să încurajeze talente și să omagieze artiști distinși.
S-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, iar după afirmațiile artistului se pare că vocația i s-ar dezvăluit încă din copilărie, în jocurile de-a teatrul în care îndeplinea misiunea de scenograf. Abilitățile artistice s-au evidențiat și mai târziu, în 1902, la absolvirea clasei a IV-a gimnaziale, când încheia cu nota 10 la desen. Aceste abilități l-au condus mai departe spre Academia de belle-arte din Iași, unde printre cei aleși la clasa profesorului Gheorghe Popovici se mai aflau și viitorii artiști Ștefan Dimitrescu, Grigore Negoșanu, Dimitrie Pavlu cu care a colaborat încă de la începutul drumului său artistic.
Potrivit mărturiilor sale, momentul fascinant din anii de academie a fost când a început să studieze natura vie, moment în care a început să simtă fiorii artei, rezultatele fiindu-i apreciate și de profesorii săi care îi acordau în 1905 o medalie de bronz pentru o .
Printre primele sale proiecte se numără zugrăvirile bisericești în stil tattarescu, stil favorizat la acea vreme, proiecte pe care le desfășura de obicei pe perioada vacanțelor de vară alături de colegii săi sau de profesorul său, Gheorghe Popovici pe care în anul 1906 l-a ajutat la decorarea capelei mitropolitane din Iași.
Spiritul său naționalist și evenimentele la care a luat parte l-au împins spre meleagurile Germaniei în 1908, decizie pe care a luat-o în semn de protest pentru eliminarea a doi dintre colegii săi. Ajuns la München, se înscrie la Königliche Bayerische Akademie der Bildende Künste, la clasa profesorului Hugo von Habermann cu care a avut o relație foarte bună deoarece amândoi erau atrași de capodoperelor trecutului, direcție care va deveni pentru Tonitza ,,învățătura sa supremă”.
În această perioadă susține o expoziție la Kunstverein și debutează în publicistică cu primul său articol, "Importanța criticii de artă", destinat revistei Arta Română din Iași, prin care aducea în lumină necesitatea educației artistice prin intermediul criticii de artă. O altă revistă cu care începea să colaboreze la acea vreme a fost Furnica, unde trimitea desene și caricaturi pe temele sociale din România.
După Germania, urmează Italia unde va experimenta pictura de peisaje în plein-air, urmată de Franța unde va lucra în atelierele artiștilor Edmond Aman- Jean și Pierre Laprade, perioadă în care va realiza peisaje, portrete și compoziții incluse într-o expoziție cu 40 de opere în atelierul său din Montparnasse, în 1910.
Anul următor se întoarce în țară, își termină studiile și obține certificatul de pictor bisericesc, reluându-și totodată și activitățile de artist expozant, de caricaturist și de zugrav de biserici alături de vechii săi prieteni, Constantin Bacalu și Ștefan Dimitrescu.
Revenirea în țară i-a deschis drumul spre noi cariere, precum cea de profesor de desen la Liceul militar din Iași în 1914 sau secretar de redacție al ziarului Iașul în 1915.
Anul următor, în august este mobilizat și trimis pe front unde cade prizonier în batălia de la Turtucaia (începutul lui septembrie 1916), cade prizonier și este închis în lagărul de la Kîrdjali în Bulgaria timp de aproape doi ani unde se îmbolnăvește de malarie și reumatism.
Această perioadă îi schimbă foarte mult stilul și tematicile cu care expune în anii de după război, operele sale primind astfel pecetea celor doi ani de detenție. În toate aceste creații influențate de prizonierat se pot observa expuse propriile trăiri sau cele alături de camarazii săi, scriitorul Gheorghe Banea sau pictorul Constantin Vlădescu. Cu cel din urmă a realizat chiar și o revistă umoristică în timpul de prizonierat, în cinci numere- "Nu te lăsa", "Nici mort", "Ține-o aici", "Sărbătorile", "Nu te lăsa", lăsând în urmă însă doar câteva foi grafice grăitoare.
La aproximativ un an, în urma unor acorduri internaționale, i se îngăduie să își reia profesia într-un atelier improvizat, unde va compune desene, ilustrații și texte de propagandă pacifistă, care deși nu vor trece fizic de temniță, le va transpune mai târziu, la alte proporții, după eliberarea din aprilie 1918.
Primele expoziții ale sale de după această perioadă expun tema războiului trăită de artistul însuși și este redată în opere precum- "După căderea Turtucaiei", "Convoi de prizonieri", "Curtea prizonierilor", "Înmormântarea unui prizonier român în Bulgaria" sau "Mama soldatului", adevărate pagini de jurnal, dar poate și una dintre cele mai coerente creații ce ilustrează ororea războiului. Totodată, evidența asimilare a unui discurs expresionist oferă acestor opere un statut privilegiat, fiind printre puținele abordări plastice din arta românească de o asemenea anvergură.
O mărturie picturală interioară este și opera "Odaia prizonierilor", realizată în tehnica uleiului pe carton, între anii 1919-1920, unde artistul expune angoasa împovărată a anilor grei de război și nevoința îndurată de cei doi camarazi, surprinși într-un colț de cameră cenușiu. Simplitatea paletei de culori redă ternul și ritmul difuz al scenei, integrând această operă evident în tema largă a războiul,dar mai specific în cea a prizonieratului temă ce va dăinui în opera artistului încă câțiva ani, până către 1925.
Bibliografie
Tonitza, Raoul Șorban, Ed. Meridiane, 1973 Catalog Expoziția N.N. Tonitza, Muzeul de artă al R.P.R., București, ianuarie- martie 1964 N. N. Tonitza, Barbu Brezoianu, Ed. Meridiane, 1986
Dimensiuni
width 68.5 cm, height 78 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu negru, "Tonitza"
Informații documentare
Opera a fost pictată în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, între 1919 și 1920, având punct de pornire experiența propriu-zisă din lagărul de la Kârdjali, cât și unele desene-studii pe care Tonitza le-a realizat în anii 1916-1918. Putem considera studiu preliminat desenul "Soldați în lagărul bulgăresc de la Kîrdjali", 1916, din colecția Muzeului Național de Artă al României, Cabinetul de Stampe și Gravuri, inv. 27853/3255.
Datare
1919-1920
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Personalitate vizibilă în pictura, grafica și în scriitura publicistă cu precădere, Nicolae Tonitza a avut un mesaj curat și propriu prin ceea ce a creat și a lăsat generațiilor. Fie cu penelul sau cu penița, a știut să așterne realități, să ierarhizeze valori, să încurajeze talente și să omagieze artiști distinși.
S-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, iar după afirmațiile artistului se pare că vocația i s-ar dezvăluit încă din copilărie, în jocurile de-a teatrul în care îndeplinea misiunea de scenograf. Abilitățile artistice s-au evidențiat și mai târziu, în 1902, la absolvirea clasei a IV-a gimnaziale, când încheia cu nota 10 la desen. Aceste abilități l-au condus mai departe spre Academia de belle-arte din Iași, unde printre cei aleși la clasa profesorului Gheorghe Popovici se mai aflau și viitorii artiști Ștefan Dimitrescu, Grigore Negoșanu, Dimitrie Pavlu cu care a colaborat încă de la începutul drumului său artistic.
Potrivit mărturiilor sale, momentul fascinant din anii de academie a fost când a început să studieze natura vie, moment în care a început să simtă fiorii artei, rezultatele fiindu-i apreciate și de profesorii săi care îi acordau în 1905 o medalie de bronz pentru o .
Printre primele sale proiecte se numără zugrăvirile bisericești în stil tattarescu, stil favorizat la acea vreme, proiecte pe care le desfășura de obicei pe perioada vacanțelor de vară alături de colegii săi sau de profesorul său, Gheorghe Popovici pe care în anul 1906 l-a ajutat la decorarea capelei mitropolitane din Iași.
Spiritul său naționalist și evenimentele la care a luat parte l-au împins spre meleagurile Germaniei în 1908, decizie pe care a luat-o în semn de protest pentru eliminarea a doi dintre colegii săi. Ajuns la München, se înscrie la Königliche Bayerische Akademie der Bildende Künste, la clasa profesorului Hugo von Habermann cu care a avut o relație foarte bună deoarece amândoi erau atrași de capodoperelor trecutului, direcție care va deveni pentru Tonitza ,,învățătura sa supremă”.
În această perioadă susține o expoziție la Kunstverein și debutează în publicistică cu primul său articol, "Importanța criticii de artă", destinat revistei Arta Română din Iași, prin care aducea în lumină necesitatea educației artistice prin intermediul criticii de artă. O altă revistă cu care începea să colaboreze la acea vreme a fost Furnica, unde trimitea desene și caricaturi pe temele sociale din România.
După Germania, urmează Italia unde va experimenta pictura de peisaje în plein-air, urmată de Franța unde va lucra în atelierele artiștilor Edmond Aman- Jean și Pierre Laprade, perioadă în care va realiza peisaje, portrete și compoziții incluse într-o expoziție cu 40 de opere în atelierul său din Montparnasse, în 1910.
Anul următor se întoarce în țară, își termină studiile și obține certificatul de pictor bisericesc, reluându-și totodată și activitățile de artist expozant, de caricaturist și de zugrav de biserici alături de vechii săi prieteni, Constantin Bacalu și Ștefan Dimitrescu.
Revenirea în țară i-a deschis drumul spre noi cariere, precum cea de profesor de desen la Liceul militar din Iași în 1914 sau secretar de redacție al ziarului Iașul în 1915.
Anul următor, în august este mobilizat și trimis pe front unde cade prizonier în batălia de la Turtucaia (începutul lui septembrie 1916), cade prizonier și este închis în lagărul de la Kîrdjali în Bulgaria timp de aproape doi ani unde se îmbolnăvește de malarie și reumatism.
Această perioadă îi schimbă foarte mult stilul și tematicile cu care expune în anii de după război, operele sale primind astfel pecetea celor doi ani de detenție. În toate aceste creații influențate de prizonierat se pot observa expuse propriile trăiri sau cele alături de camarazii săi, scriitorul Gheorghe Banea sau pictorul Constantin Vlădescu. Cu cel din urmă a realizat chiar și o revistă umoristică în timpul de prizonierat, în cinci numere- "Nu te lăsa", "Nici mort", "Ține-o aici", "Sărbătorile", "Nu te lăsa", lăsând în urmă însă doar câteva foi grafice grăitoare.
La aproximativ un an, în urma unor acorduri internaționale, i se îngăduie să își reia profesia într-un atelier improvizat, unde va compune desene, ilustrații și texte de propagandă pacifistă, care deși nu vor trece fizic de temniță, le va transpune mai târziu, la alte proporții, după eliberarea din aprilie 1918.
Primele expoziții ale sale de după această perioadă expun tema războiului trăită de artistul însuși și este redată în opere precum- "După căderea Turtucaiei", "Convoi de prizonieri", "Curtea prizonierilor", "Înmormântarea unui prizonier român în Bulgaria" sau "Mama soldatului", adevărate pagini de jurnal, dar poate și una dintre cele mai coerente creații ce ilustrează ororea războiului. Totodată, evidența asimilare a unui discurs expresionist oferă acestor opere un statut privilegiat, fiind printre puținele abordări plastice din arta românească de o asemenea anvergură.
O mărturie picturală interioară este și opera "Odaia prizonierilor", realizată în tehnica uleiului pe carton, între anii 1919-1920, unde artistul expune angoasa împovărată a anilor grei de război și nevoința îndurată de cei doi camarazi, surprinși într-un colț de cameră cenușiu. Simplitatea paletei de culori redă ternul și ritmul difuz al scenei, integrând această operă evident în tema largă a războiul,dar mai specific în cea a prizonieratului temă ce va dăinui în opera artistului încă câțiva ani, până către 1925.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Tonitza, Raoul Șorban, Ed. Meridiane, 1973 Catalog Expoziția N.N. Tonitza, Muzeul de artă al R.P.R., București, ianuarie- martie 1964 N. N. Tonitza, Barbu Brezoianu, Ed. Meridiane, 1986
Dimensiuni
width 68.5 cm, height 78 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu negru, "Tonitza"
Informații documentare
Opera a fost pictată în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, între 1919 și 1920, având punct de pornire experiența propriu-zisă din lagărul de la Kârdjali, cât și unele desene-studii pe care Tonitza le-a realizat în anii 1916-1918. Putem considera studiu preliminat desenul "Soldați în lagărul bulgăresc de la Kîrdjali", 1916, din colecția Muzeului Național de Artă al României, Cabinetul de Stampe și Gravuri, inv. 27853/3255.
