96. Liliac pe satin verde [1885]

Subiect predilect în istoria picturii, natura statică a reprezentat pentru artiști atât un prilej de exercițiu tehnic, cât și o modalitate de exprimare a ideilor și a viziunii asupra lumii. Gen de sine stătător, natura statică se dezvoltă cu precădere în arta olandeză a secolului al XVII-lea și, până în ziua de azi, cunoaște numeroase schimbări la nivel plastic și stilistic. În tot acest parcurs, Theodor Aman își aduce cu perseverență aportul personal, fiind probabil genul cel mai des abordat în ultima decadă a activității sale. Artistul este recunoscut în special pentru peisaje, portrete și scene istorice, însă natura statică este un gen pe care l-a îndrăgit și în care, la fel ca și în toate celelalte, a excelat. Primele sale încercări au abordat teme florale cu influențe caravaggiste, remarcându-se prin atenția la detaliu și realism. În a doua etapă de creație, Aman a adoptat simbolismul baroc flamand, apelând la detalii care construiesc o poveste între privitor și operă. Un important pilon al creației l-au reprezentat studiile după marii maeștri din muzeele pariziene și educația academică. Printre acești maeștri se numără Rubens, Velázquez, Caravaggio sau Watteau, alături de profesorii academici Constantin Lecca, Carol Wallenstein de Vella și neoclasicii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot. Călătoriile sale la Paris, Constantinopol, Crimeea, Italia și alte orașe europene i-au adâncit înțelegerea artei. În Crimeea a realizat o impresionantă compoziție despre Bătălia de la Alma, foarte apreciată de public. În 1853 a debutat la Salonul din Paris cu un autoportret, iar în 1855 a expus din nou la Expoziția Universală. La întoarcerea în țară, Aman a contribuit prin pictură la evocarea valorilor istorice și naționale. A organizat numeroase expoziții în țară și în străinătate, iar în 1865 a inițiat Expoziția artiștilor în viață de la București. În 1876 a deschis o expoziție cu vânzare în atelierul propriu, urmată de două retrospective în 1883 și 1889, cu lucrări de natură statică, peisaje și portrete. În naturile sale statice, întâlnim deseori tema vanitas, simbol al efemerității vieții, redat prin compoziții realiste și armonioase. Aman acordă o atenție deosebită detaliilor și materialității obiectelor, realizând suprafețe impecabile și introducând simboluri precum scrisori, cărți, ceasuri sau bijuterii. În ultimele sale creații, Aman s-a concentrat pe efectele de luminozitate și reflexie, folosind suprafețe lucioase și obiecte care sugerează efemeritatea – liliacul alb și mov, zaruri, lupe sau ceasuri. Lucrarea „Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii” ilustrează perfect această direcție: flori proaspete, abia culese și obiecte simbolice, toate redate cu un realism minuțios, învăluite de jocuri cromatice și efecte de oglindire care dau picturilor sale un aer rafinat și plin de viață.

Bibliografie

Greta Șuteu, Aman-Pictorul. Repertoriul de pictură al Muzeului "Theodor Aman", Ed. Muzeului Municipiului București, București, 2017. Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, București, 1991. Theodor Aman, Colecția de artă EDIMPEX, București, ianuarie 1995. Vasile Florea, Theodor Aman, Ed. Meridiane, București, 1972.

Dimensiuni

width 62 cm, height 94.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu brun, "Th. Aman, 1885"

Informații documentare

Opera a făcut parte din expoziția ”Theodor Aman primul artist român modern”, Art Safari, București, 2022

Datare

1885

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.