114. Întorsul fânului [anii '40]

Alături de Cecilia Cuțescu-Storck, Olga Greceanu sau Nina Arbore, Rodica Maniu este una dintre personalitățile feminine reprezentative ale artei secolului trecut. Bunicul său, Vasile Maniu, aduna în jurul său marii scriitori ai epocii – Odobescu, Hașdeu sau Alecsandri. În timpul uneia dintre întrunirile lor, Alecsandri îi declară acestuia că ar dori să o boteze pe nepoata sa, însă se va stinge înainte de-a reuși să întreprindă acest lucru. Reușește totuși să îi trimită lui Vasile Maniu o scrisoare în care va include, de asemenea, poezia ”Rodica”. În semn de apreciere față de opera marelui poet, dar și față de propunerea inclusă în scrisoare, familia va acorda copilei numele Rodica. Bunicul său a fost jurist și istoric, participant la revoluția pașoptistă și colaborator al lui N. Bălcescu. Tatăl său, Grigore Maniu, a fost de asemenea jurist, intelectual și susținător al ideii de unitate națională. Fratele său a fost marele poet Adrian Maniu, iar mama sa, Mimi Maniu, a studiat muzica. Având așadar un context propice în care să își dezvolte abilitățile intelectuale și talentul artistic, Rodica Maniu va porni cu pași siguri pe drumul artei. Personalitate impunătoare, membru al cercurilor înalte ale societății, tatăl artistei îi va solicita lui Nicolae Grigorescu opinia sa cu privire la talentul fiicei. Maestrul încurajează și aprobă talentul copilei, sfătuind-o să exerseze cât mai mult în fața motivului și să studieze sub îndrumarea lui Nicolae Vermont. Sub îndrumarea acestuia, artista își va cultiva apetența pentru acuarelă. Prima sa expoziție, care aduce laolaltă o suită de fresce rurale în care artista transcrie pe meleaguri românești porturile pe care le cunoaște în Bretania, va fi elogiată în cronici de personalități precum B. Brănișteanu sau Tudor Arghezi. În 1916 expune la București alături de alte reprezentante feminine ale artei autohtone și este părtașă la geneza mișcării Femeilor Pictore și Sculptore. Își va asuma, de asemenea, statutul de pictoriță a vieții rurale și va realiza consecvent opere inspirate din viața satului. Copilăria petrecută la Șopârlița, acolo unde familia avea o casă de vacanță, îi deschide calea către primele întâlniri cu viața rurală. Va regăsi frumusețea satului românesc și mai târziu, atunci când își va petrece verile în mica așezare din județul Olt alături de soțul său, Samuel Mützner. În lucrarea de față se concentrează asupra personajelor feminine, cu basmale, cămăși albe și fuste lungi, angrenate în munca câmpului. Ne vom familiariza, așadar, cu traiul cotidian în mediul rural. Un alt moment cheie în devenirea sa ca artistă îl va reprezenta descoperirea Bretaniei. Ca expozantă la salonul Societății Artelor Frumoase din Paris, Rodica Maniu se va bucura de aprecieri elogioase din partea criticii franceze. Fie că pictează bărcile acostate în porturi, ori că se concentrează asupra pânzelor prin care răzbat rafalele de vânt; fie că pictează Douarnenezul, Delta Dunării, Șopârlița sau Agapia, Rodica Maniu realizează compoziții veritabile, atent studiate, pentru care va fi răsplătită cu premii la Paris sau Barcelona.

Bibliografie

ANDREESCU, Viorica, ”Rodica Maniu”, Editura Meridiane, București, 1987.

Dimensiuni

width 72.5 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, ”R. Maniu”

Informații documentare

Opera a participat la expoziția ”Rodica Maniu. Acuarele/Uleiuri. Lucrări inedite”, Galeria Dialog, București, octombrie - noiembrie 2007 și este reprodusă în catalogul expoziției.

Datare

anii '40

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.