53. Vas cu trandafiri [cca. 1917]

Titular al unui caracter sensibil și prodigios, dar încrezător în forțele proprii, Gheorghe Petrașcu va abandona modelul copist promovat de predecesorii săi și se va bizui pe spontaneitatea execuției sale. Deținător al unui talent aparte, va fi remarcat de Nicolae Grigorescu și de G.D. Mirea și va ajunge, prin prisma vocației sale, să se dezvolte profesional în timpul călătoriilor de studii în străinătate. Debutează în fața publicului bucureștean în anul 1900, printr-o expoziție personală. Pictura pe care o propune artistul e mult mai brutală decât cea a înaintașilor săi. Petrașcu optează pentru o cromatică întunecată și pentru utilizarea contrastelor stridente. Evocă aspecte din natură prin coloritul său specific și nu se sfiește să folosească din abundență negrul, roșul și verdele electric. Elegiile florale ale lui Petrașcu vor căpăta statutul de veritabile spectacole picturale datorită manierei de realizare complet diferite față de aceea a lui Grigorescu, Luchian sau Andreescu. Se distinge prin forța de expresivitate realistă și aspectul auster al lucrărilor sale. Pasta suculentă, așezată atent cu vârful cuțitului transfigurează realitatea prin complexitatea și duritatea materiei folosite. Artistul se dovedește a fi un veritabil stăpân al tehnicii și inserează lumina în culoare, însă va învăța să stăpânească și tainele negrului, pe care le asimilează din opera lui Goya. Reprezentați frugal, în culori vii și puternice, trandafirii lui Petrașcu devin o consemnare viscerală a unei frânturi de natură așezată pe un fundal anorganic. Pensula sa a urmat în repetate rânduri conturul ulcelelor cu flori, al vasului de gătit sau al cărții. Forța de execuție a pictorului ni se relevă în culoarea atinsă de vârful cuțitului, în coloritul vibrant al petalelor și în strălucirea vasului care conține florile. Aspectul fluid al formelor reprezentate e încununat frecvent de utilizarea negrului. Artistul a conferit o expresivitate extraordinară acestei nuanțe, pe care a adaptat-o aproape scenografic, în încercarea de a cuprinde în pânze atmosfera din atelierul său. Cele câteva pete de culoare transpuse în petalele florilor, așezate deasupra fundalului întunecat, se evidențiază negreșit și pun în valoare întreaga compoziție. Studiul plantelor va răzbate, așadar, din imaginarul autorului direct pe pânză.

Bibliografie

OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1963. DRĂGUȚ, Vasile, ”Reîntâlnire cu pictura lui Petrașcu”, în Revista Muzeelor, nr. 2, 1973, pp. 116-120.

Dimensiuni

width 53.5 cm, height 39.5 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat lateral dreapta, cu roz, "G. Petrașcu"

Datare

cca. 1917

Provenienţă

colecția Zoia Ceaușescu: - ⁠Confiscată în decembrie 1989, fiind preluată de Muzeul Național de Artă al României. - Restituită moștenitorilor familiei Zoia Ceaușescu, în anul 2012. colecție privată.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.