48. Recuzita japoneză [anii '30]

Încă de la primele sale manifestări, Theodor Pallady s-a dovedit a fi un artist insolit, mulţi dintre contemporanii acestuia considerându-l un creator ermetic, detaşat de mundan, a cărui pictură rezidă numai în sublimarea eului. În opera lui Pallady, până şi tehnica aleasă necesită o raportare la natura sentimentelor artistului şi trebuie interpretată în strânsă conexiune cu atitudinea sa faţă de viaţă. Plecând de la aceste premise, opera lui Theodor Pallady ni se prezintă sub două aspecte esenţiale: pe de o parte pune în evidenţă latura poetică, aspectele cele mai profunde şi mai personale ale artistului, posibilităţile sale de sensibilizare a materiei, prin realizarea de nuduri; pe de altă parte, prin intermediul naturilor statice, Pallady îşi valorifică spiritul de construcţie, de sinteză, de creare a unei ordini noi, personale, în strânsă legătură cu propria voinţă. Putem afirma că genul naturii moarte se conturează cel mai bine în spiritul lui Pallady. Aici artistul se simte cu adevărat liber de orice constrângere a ordinii realităţii, organizându-şi operele aşa cum doreşte, construind raporturile ce se potrivesc cel mai bine cu echilibrul sau armonia propriei individualităţi. Spre deosebire de celelalte genuri – peisaj, portret, nud – în care artistul este legat de condiţiile exterioare ale naturii însufleţite, natura moartă îi oferă prilejul autonomiei absolute în faţa motivului, de care ştie să se folosească astfel încât să constituie unul dintre cele mai semnificative capitole ale operei sale. Format în mediul postcézannian al Parisului, contemporan cu Matisse (de care îl leagă şi o strânsă prietenie), Braque, Picasso, Derain, Rouault, Duffy, Pallady nu rămâne indiferent faţă de noua concepţie despre artă, potrivit căreia o operă se poate crea cu o mare libertate faţă de realitatea naturii sau chiar independent de ea. Aşadar, în naturile sale moarte, semnificaţia originală a obiectelor este aproape nulă. Vasele, cărţile, fructele, un ceas, o pălărie sau o scumieră sunt lucruri frumoase în realitatea lor, dar pentru artistul de faţă, nimic mai mult. În viziunea acestuia, obiectele necesită o modificare în însăşi conţinutul lor, transfigurate într-o nouă simfonie de înţelesuri. Opera „Recuzita japoneză” prezintă o compoziţie unitară, bine structurată. Pe o masă acoperită de o pânză definită de linii intersectate, se află un şal, un evantai, o mască şi o casetă în lemn, ordonate în spaţiul descris de forma unui romb, observat în spaţiu. Fondul este tratat simplu, dominat de câteva construcţii geometrice definite în planuri distincte cu ajutorul liniilor de haşură. Interpretarea motivului măştii oferă particularitate operei, înscriind-o în seria de lucrări rarisime cu mască, din care amintim „Vasul alb” (Col. Al. Rosetti) şi „Flori şi masca roşie” (Col. G. Tomaziu). (M.N.)

Bibliografie

MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

Dimensiuni

height 50 cm, custom 60,5

Descriere

ulei pe carton, semnat central stânga, cu negru, TPallady

Informații documentare

Proveniență: colecţia Ilie Mirea.

Datare

anii '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.