55. În cerdac [cca. 1921-1924]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
55. În cerdac [cca. 1921-1924]
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
Estimare:
EUR 20.000 - 30.000
Adjudecat
EUR 24.000
Bibliografie
ȘORBAN, Raoul, ”Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1973. N.N. Tonitza, ”Corespondență. 1906-1939”, Editura Meridiane, București, 1978. BREZIANU, Barbu, ”N. N. Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1986. PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Monitorul Oficial, București, 2014.
ulei pe carton, 30 x 26.5 cm, semnat dreapta sus, cu brun, "Tonitza"
Informații documentare
Opera a participat la Expoziția „Capodopere de Nicolae Tonitza din colecții particulare”, Noaptea Muzeelor 2015, Galeriile Artmark. Opera a participat la Expoziția "Tonitza. Imagini ale copilăriei", Muzeul Județean Mureș, 2019, și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 237. Opera a participat la Expoziția „Tonitza și geniul copilăriei”, Artsafari 2019, și este reprodusă în catalogul expoziției la p. 214, sub titlul „În cerdac”. În cadrul Bibliotecii Academiei Române se păstrează un studiu preliminar al operei, realizat în tuș pe hârtie, sub titlul „Fetiță” (20,9 x 17 cm), nedatat [1921-1924], reprodus în catalogul Expoziției „Tonitza. Imagini ale copilăriei”, Muzeul Județean Mureș, 2019.
Provenienţă
colecția istorică Acad. prof. univ. dr. Roman Moldovan (1911-1996)- economist, sociolog și membru titular al Academiei Române. A publicat un număr de peste 200 lucrări științifice și didactice.
Maestru desăvârșit al portretelor de copii, Nicolae Tonitza pătrunde în sufletul micilor sale modele și reușește cu iscusință să le expună întregul univers lăuntric în opera sa. Creația lui e încărcată de sentimentul patern care îi va domina alegerile picturale. Astfel, principalul izvor de inspirație creativă vor fi chiar cei trei copiii ai săi. Reușește, printr-un exercițiu al cărui punct inițial coincide cu nașterea primului copil și care se continuă pe întreaga durată a maturizării tuturor copiilor săi, să surprindă un întreg carusel al vârstelor și întreg tumultul sufletesc ce acoperă fiecare perioadă de maturizare în parte. La Tonitza, copiii apar, după cum el însuși afirma, ”cu fermecătoarea lor inexperiență, cu armonioasa lor dezordine, cu înaripata lor nedisciplină”. Artistul acordă o atenție deosebită subiectului începând cu anii ‘20, când va începe să se concentreze mai mult pe realizarea unei incursiuni meditative în tema copilăriei. Momentul coincide cu stabilirea sa la Vălenii de Munte, după cum pictorul însuși îi relata bunului său prieten, Ștefan Dimitrescu, într-o misivă expediată la data de 5 august 1921. Se stabilise acolo alături de soția ”Titina” (Ecaterina Tonitza), fratele, sora și cei 3 copii ai săi; nepoatele sale Ticuleana și Nineta (Nineta Gusti); Țuca, fiica colegului și prietenului său pictor la rându-i, Gheorghe Zamphiropol-Dall; și Ionel, fiul colegului lui său, arhitectul Dimitrie Mohor. Casa de la Vălenii de Munte era înconjurată de o grădină generoasă, în care copiii se puteau juca în voie în livadă, iar adulții aveau datoria să se îngrijească, totodată, și de multele animale care viețuiau pe lângă gospodărie. Nu va fi de mirare, așadar, faptul că printre micile sale muze feminine le regăsim pe Catrina și pe Irina, fiicele sale; sau pe Nineta, nepoata sa. Vârsta preșcolară e acoperită mai cu seamă de portrete feminine. Tonitza le atribuie micilor muze diverse elemente decorative: fundițe, bonete, baticuri sau rochițe pe care le studiază atent și le detaliază amănunțit în operele sale. Prezintă chipul drept un microcosmos asupra căruia intervine, atunci când este cazul, cu amănunte specifice și cu o luciditate ocrotitoare. În tema ludicului găsește corespondențe muzicale culorilor pe care le așează în pânzele sale. Mica muză a operei de față ar fi putut fi surprinsă chiar în cerdacul casei de la Vălenii de Munte, ”un cerdac pe cinste”, după cum îl caracteriza Tonitza în scrisoarea trimisă lui Dimitrescu în 1921. Înconjurată de vegetația roditoare care contrastează cu rochița sa roz, protagonista lui Tonitza se desprinde din tușele viscerale ale desenului preliminar, pe care îl regăsim în colecția Bibliotecii Academiei Române, și se contopește cu fundalul fecund al spațiului natural.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
Alte loturi asemănătoare
