157. La baie [anii '30]

Simbol al descătușării și al asumării libertății în artă, nudul se va remarca, în decursul istoriei, drept un gen special al picturii. În Antichitate și Renaștere, reprezentanții curentelor artistice vor îndepărta veșmintele lui Eros, aducând în fața privitorilor natura sa umană. Eros va lua apoi forma amorașilor, care se vor transforma ulterior în îngeri și heruvimi. Înfățișați cu trupurile dezgolite, eroii operelor antice vor deschide calea familiarizării artiștilor și publicului deopotrivă cu un nou tip de artă. De la primii pictori români moderni, reveniți în țară de la studiile efectuate peste hotare și până în contemporaneitate, nudul a fost integrat în pictură și ridicat la rang de artă. Spre deosebire de sculptori, care și-au îndreptat atenția și asupra volumelor masculine, pictorii se vor concentra mai degrabă asupra idealizării proporțiilor feminine. Camil Ressu se numără printre pictorii care ”au dominat prima jumătate a secolului XX și care au făcut din tablourile cu nuduri un gen independent al picturii”, după cum afirmă Mircea Deac; alături de Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza. În operele lor vom identifica figura ființei iubite, a unui model ori a unei personalități reputate. De obicei, modelul se confundă cu personaje din biografia artiștilor, astfel că îi va fi îngăduit să pășească atât în atelier, cât și în căminul pictorului. Aceștia vor dedica un timp îndelungat studiului anatomic iar transpunerea imaginii în ulei va fi realizată, în consecință, la finalul unei perioade generoase destinată cercetării și experimentelor. Pentru arta lui Camil Ressu, este vital contactul nemijlocit cu realitatea în vederea redării emoției. Pictorul se axează pe redarea realității volumelor și a ritmurilor constructive. Acest lucru îi reușește mai cu seamă în portrete, acolo unde evocă viața lăuntrică a modelelor sale prin liniștea și puritatea liniilor. Îl preocupă, de asemenea, delimitarea precisă a contururilor. Utilizează un ritm preponderent liniar și o cromatică luminoasă în încercarea de a sublinia siluetele personajelor din lucrările sale. Perioada 1920-1950 - așadar o etapă generoasă a creației sale - se suprapune cu interesul artistului pentru pictura de nuduri. Michelangelo declara că ”desăvârșirea unui artist se dovedește în desenul perfect al unui nud”. Camil Ressu, însă, se concentrează pe depășirea academismului și a cunoștințelor anatomice și mizează, mai degrabă, pe desăvârșirea unui ideal de frumusețe propriu. El folosește, astfel, nudul ca mijloc de expresie și îmbină vigoarea musculară renascentistă și carnalitatea barocă. Personajele din nudurile feminine ale artistului sunt reprezentate preponderent într-o manieră robustă, debordând de energie vitală și fertilitate, așa cum se întâmplă și cu modelul de față, redat din semi-profil. Remarcăm formele pline și bine definite: atât bustul și zona pântecului, cât și brațele ori coapsele. Însă compoziția se armonizează nu doar prin tușe și forme, ci și prin alegerile cromatice bine argumentate.

Bibliografie

ENESCU, T., ”Camil Ressu”, Editura Academiei Republicii Populare Române”, București, 1958. ENESCU, Theodor, ”C. Ressu”, Editura Meridiane, București, 1984.

Dimensiuni

width 49 cm, height 68 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, în creion, ''C. Ressu''

Datare

anii '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.