105. Mic dejun (Elena Gradin) [1947]

Eustațiu Stoenescu urma drumul Parisului la doar 16 ani, atunci când trecea pragul Academiei Julian. Avea să studieze apoi sub îndrumarea profesorului Jean-Paul Laurens, datorită căruia va intra în contact cu alți artiști notabili ai vremii: Rodin, Bourdelle sau Albert Besnard. Stoenescu a fost, așadar, un artist precoce. Deplasarea internațională pentru studii l-a adus mai aproape de arta lui Velázquez, Rembrandt sau Whistler, artiști pe care îi admiră foarte mult. Tematica operei de față este una recurentă în creația lui Stoenescu. O primă mențiune cu privire la subiect o regăsim în cadrul Salonului din Paris organizat în anul 1914, atunci când pictorul prezintă opera ”Le déjeuner”, pentru care îi va fi înmânată Medalia de Argint. Aflat astăzi în colecția Muzeului Național de Artă al României, tabloul prezintă o scenă de interior, în care copilul (chiar propriul său fiu - Dan), așezat în scaunul său special, e secondat, cel mai probabil, de prezența mamei. Cele două personaje sunt situate în spatele unei mese îmbelșugate, pe care rezidă fructele, ceainicul, ceștile, paharul și vasul cu flori. Inocența și gingășia propriului fiu sunt imprimate operei încă din primele tușe așternute și se resimt încă de la prima privire ațintită asupra operei. ”Dejunul copilului”, realizată în anul 1920, prezintă același subiect redat într-o manieră apropiată. Se modifică însă desfășurarea compoziției, iar personajul apare plasat de această dată în partea dreaptă a lucrării. Motivul este reluat apoi și în ”Copil la masă” (1938), operă ce a fost numită ”o culme” a creației lui Stoenescu. Realizată deja în perioada sa de deplină maturitate artistică, lucrarea menționată anterior se remarcă prin verva și siguranța coloritului și a tușelor așternute de artist. Lumina specifică, cuprinsă direct în culoare ne divulgă personajul într-un contrast profund cu fundalul întunecat. Spectacolul dimineților va fi surprins, astfel, de pictorul român printr-o gamă cromatică preferată și un stil compozițional specific. Opera de față, ce datează din ultimul an de viață al artistului, perioadă în care s-a perindat prin mai multe țări, ne prezintă de această dată o fetiță așezată la masă, văzută din profil, având o ceșcuță de ceai în fața sa, și ținând strâns o linguriță în mâna dreaptă. Expresia candidă, ochii larg deschiși care privesc direct către pictor, ne relevă dragostea sa nemărginită pentru tematica de sorginte ludică. Delimitarea precisă a tușelor, trecerile cromatice dinspre paleta caldă, luminoasă, rezervată micii protagoniste către nuanțele întunecate ce alcătuiesc fundalul operei reiterează calitățile lui Eustațiu Stoenescu de portretist al temperamentului. Corespondentul francez al revistei Art News, nota, în 1927: ”Portretele lui Stoenescu sunt portrete ale sufletului și tot așa și peisajele sale care, conform cu expresia lui Stendhal, sunt reale ”états d'âme”.

Bibliografie

OPRESCU, Gheorghe, ”Stoenescu”, Editura Casei Școalelor, București, 1946.

Dimensiuni

width 46 cm, height 64 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat stânga sus, cu ocru, "Stoenescu, (19)47"

Informații documentare

Opera a făcut parte din expoziția retrospectivă "Eustațiu Stoenescu", Art Safari, București, 2024. Opera a făcut parte din expoziția "Portretul în pictura românească din colecții particulare", Muzeul Național Cotroceni, 2014.

Datare

1947

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.