113. Munca (Schiță pentru decorarea Palatului C.E.C.) [cca. 1900]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
113. Munca (Schiță pentru decorarea Palatului C.E.C.) [cca. 1900]
1870, Bucureşti - 1933, Paris
Estimare:
EUR 8.000 - 12.000
Neadjudecat
Bibliografie
BADEA-PĂUN, Gabriel, ”Mecena și comanditari, artă și mesaj politic”, Noi Media Print, București, 2010.
ulei pe pânză, 95.5 x 168 cm, semnat lateral dreapta cu negru, în monogramă, "MS"; notat dreapta jos, cu negru, "DIMENSIUNEA = 10.40 METRE = Lungime"
Informații documentare
Primul proiect de decorare al Palatului C.E.C. era obținut de Simonidy în 1899, pentru decorarea Sălii de Consiliu. Prima operă realizată, "Fortuna distribuind bunurile sale românilor după obținerea Independenței" avea să fie premiată la Expoziția Universală de la Paris din 1900, obținând Medalia de Argint. În anul 1909 artistul expunea la Salonul Societății Naționale a Artelor Frumoase de la Paris (SNBA) proiectul lucrării „Munca”, care ajungea la București trei ani mai târziu.
Menelas Simonidy (preia numele Michel odată ajuns la Paris) provine dintr-o veche familie de negustori greci. Ajunge în atelierul lui Theodor Aman în anul 1888, iar în 1891 câștigă bursa care avea să îi faciliteze stabilirea la Paris. Pătrunde în mediul artistic francez prin intermediul Academiei Julian și al École des Beaux-Arts și își face debutul în cadrul Salonului Societății Artiștilor Francezi. La Paris, artistul român domicilia într-un imobil situat în arondismentul 18, unde locuiau, de asemenea, alți artiști ai vremii, printre care Jules Pascin ori Toulouse-Lautrec. Parcursul artistic al lui Simonidy pornește de la academismul încărcat de motive istorice sau mitologice și adoptă treptat naturalismul în care inserează accente simboliste. Succesul răsunător pe care i-l va aduce opera monumentală ”Parfumurile iernii” (gravată de Charles Baude pentru Le Monde Illustré) la Paris va avea ecouri și în țară, acolo unde artistul va fi propus pentru executarea unor picturi pentru plafonul Sălii de Consiliu a palatului Casei de Economii și Consemnațiuni din București. Vor fi aprobate în final 3 picturi pentru plafonul central de către Consiliul de Administrație, astfel că Simonidy va propune să picteze ”Renumele” și ”Steaua României” pentru compozițiile secundare, iar pentru compoziția centrală va propune ”Fortuna distribuind bunurile sale românilor după obținerea Independenței”. Tot pentru palatul CEC artistul a realizat portretele monumentale ale reginei Elisabeta și regelui Carol I, portrete care din nefericire nu s-au păstrat până astăzi. În anul 1905 Michel Simonidy sugerează realizarea, pentru vutele holului central ale aceleiași instituții, a două opere de mari dimensiuni – ”Pacea consolând Umanitatea” și ”Războiul privindu-și opera”, ambele considerate a fi nepotrivite pentru contextul în care urmau să fie expuse (stabilimentul bancar). Având în vedere răspunsul negativ al consiliului, artistul va propune alte două compoziții ”Munca” și ”Abundența”, aprobate de această dată de către Consiliul de Administrație. Simonidy declara: ”În ”Munca”, voi încerca să figurez Munca printr-un grup de bărbați bătând fierul pe nicovală și niște țărani lucrând pământul, ca și Spiritul printr-un gânditor, totul într-un peisaj sălbatic. Vapoare și pescari completează fresca.” Depeșa sa rezumă așadar subiectul lucrării de față, în care grupul de bărbați conferă vibrație și culoare compoziției. Aflați într-o continuă mișcare, aceștia bat fierul pe nicovală, cară materialele trebuincioase ori pescuiesc. Remarcăm ”Spiritul” impersonat de gânditorul înfățișat în prim-plan, în partea din dreapta jos, asemenea filosofilor greci: cu barba albă, voluminoasă și roba lungă, ținând în mână un pergament; în timp ce mâna stângă se află proptită pe creștet într-un gest simbolic. Peisajul sălbatic trădează un cadru natural, brăzdat de dealuri și ape, înconjurat de cerul senin, de nori albi și arbori. Dacă în compozițiile de mici dimensiuni predomină figurile feminine, în opera de față regăsim mai degrabă bărbați, copii și bătrâni, figuri rar întâlnite în alte creații ale artistului. Schița premergătoare operei expuse în palatul CEC respectă întocmai conturul vutei holului central, astfel că remarcăm impresionanta ramă care potențează valoarea tabloului, prin alăturările cromatice și detaliile fine. Criticii au consemnat faptul că Simonidy își găsește inspirația în creația unor artiști precum Pierre Puvis de Chavannes (unul dintre cei mai importanți artiști murali francezi ai vremii), ori în picturile murale ale grandioaselor clădiri și instituții pariziene pe care le-a colindat la începutul secolului XX. Opera”Munca” a fost expusă în cadrul Salonului Societății Naționale a Artelor Frumoase în 1909, însă în România ajunge abia în 1912; cea de-a doua lucrare însă nu va mai sosi niciodată în România, de vină fiind, probabil, contextul politic al vremii.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
