otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Ciucurencu va excela mai cu seamă în realizarea naturilor statice. În acest gen pictural, artistul va rămâne cunoscut datorită predilecției pentru tonurile calde și intense, a științei de organizare melodioase a compoziției și a posibilității de redare în ritmuri lirice a alăturărilor cromatice. Ciucurencu admiră florile pictate de precursorii săi, îndeosebi pe cele ale lui Luchian. Se inspiră din opera artistului, însă florile sale rămân ancorate într-o reprezentare în care accentul este pus mai cu seamă pe cromatică, în timp ce forma capătă valențe secundare. Florile sale se succed energic în puncte de roșu, bleu și alb cu inserții rozalii, iar fundalul devine o paletă maleabilă, interșanjabilă, în care sunt cuprinse viguros o pleiadă de tonuri. Obsesia culorii nu îl va părăsi niciodată pe artist, însă acesta își va îndrepta atenția către realizarea unei armonii compoziționale prin alăturarea luminii, a nuanțelor și a contrastelor. Respectând organizarea compozițională specifică, artistul centrează pe masă vasul înconjurat de mica lampă verde și teancul de cărți. Redat în nuanțe de verde, vasul cuprinde în interiorul său tulpinile firave ale florilor, asumându-și un loc central în opera artistului. Tușele se succed energic și lasă loc emoțiilor pure, care se vor transmite din străfundurile pânzei către receptor. În verile petrecute la Baia Mare, Ciucurencu se declară plăcut surprins de paleta expresivă a pictorilor maramureșeni și uimit de juxtapunerile cromatice pe care le propun aceștia. În 1930, artistul lasă în urmă plaiurile natale și se îndreaptă către Paris. Fervoarea uneia dintre cele mai reputate capitale artistice europene ale secolului trecut îi lărgesc categoric orizontul imaginar și îi oferă noi posibilități de expresivitate plastică. În capitala Franței, Ciucurencu îi descoperă pe Hieronymus Bosch, Botticelli, Matisse, Picasso, Braque sau Cézanne. Contactul cu Parisul mijlocește, pe lângă întâlnirea pictorului român cu arta universală, dobândirea unui rafinament pictural mult mai însemnat. Lucrările lui pornesc întotdeauna de la realitate, indiferent de maniera în care ajung să fie executate. Preia, în cantități mult diminuate, din cubismul lui Cézanne, iar de la Matisse își va asuma valorificarea liniei și a culorii în opera sa. Ca succesor al post-impresionismului, dobândește câteva dintre caracteristicile acestui curent: autonomia culorii și folosirea nuanțelor puternice, vii, însă nu se sfiește să introducă și negrul în operele sale. Abilitățile desenatorului ni se relevă mai ales în contururile prin care artistul își definește subiectele reprezentate. Ciucurencu stăpânește cu desăvârșire știința potrivirii liniilor și a armonizării culorilor. Prezentat adesea drept un „colorist”, artistul se consideră el însuși un continuator al unor pictori care au avut, de asemenea, o preocupare deosebită pentru culoare: Luchian, Ressu, Lhote sau Pallady. Știe să opereze cu setul de valori pe care îl dobândește sub îndrumarea lui André Lhote: repartizează lumina gradual, urmând logica realității și distribuie cu măiestrie efectele cromatice.
Bibliografie
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Editura Semne, București, 1994.
OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Editura Meridiane, București, 1962.
Dimensiuni
width 60.5 cm, height 50 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu oranj, ”AC, (1)941”
Datare
1941
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Ciucurencu va excela mai cu seamă în realizarea naturilor statice. În acest gen pictural, artistul va rămâne cunoscut datorită predilecției pentru tonurile calde și intense, a științei de organizare melodioase a compoziției și a posibilității de redare în ritmuri lirice a alăturărilor cromatice. Ciucurencu admiră florile pictate de precursorii săi, îndeosebi pe cele ale lui Luchian. Se inspiră din opera artistului, însă florile sale rămân ancorate într-o reprezentare în care accentul este pus mai cu seamă pe cromatică, în timp ce forma capătă valențe secundare. Florile sale se succed energic în puncte de roșu, bleu și alb cu inserții rozalii, iar fundalul devine o paletă maleabilă, interșanjabilă, în care sunt cuprinse viguros o pleiadă de tonuri. Obsesia culorii nu îl va părăsi niciodată pe artist, însă acesta își va îndrepta atenția către realizarea unei armonii compoziționale prin alăturarea luminii, a nuanțelor și a contrastelor. Respectând organizarea compozițională specifică, artistul centrează pe masă vasul înconjurat de mica lampă verde și teancul de cărți. Redat în nuanțe de verde, vasul cuprinde în interiorul său tulpinile firave ale florilor, asumându-și un loc central în opera artistului. Tușele se succed energic și lasă loc emoțiilor pure, care se vor transmite din străfundurile pânzei către receptor. În verile petrecute la Baia Mare, Ciucurencu se declară plăcut surprins de paleta expresivă a pictorilor maramureșeni și uimit de juxtapunerile cromatice pe care le propun aceștia. În 1930, artistul lasă în urmă plaiurile natale și se îndreaptă către Paris. Fervoarea uneia dintre cele mai reputate capitale artistice europene ale secolului trecut îi lărgesc categoric orizontul imaginar și îi oferă noi posibilități de expresivitate plastică. În capitala Franței, Ciucurencu îi descoperă pe Hieronymus Bosch, Botticelli, Matisse, Picasso, Braque sau Cézanne. Contactul cu Parisul mijlocește, pe lângă întâlnirea pictorului român cu arta universală, dobândirea unui rafinament pictural mult mai însemnat. Lucrările lui pornesc întotdeauna de la realitate, indiferent de maniera în care ajung să fie executate. Preia, în cantități mult diminuate, din cubismul lui Cézanne, iar de la Matisse își va asuma valorificarea liniei și a culorii în opera sa. Ca succesor al post-impresionismului, dobândește câteva dintre caracteristicile acestui curent: autonomia culorii și folosirea nuanțelor puternice, vii, însă nu se sfiește să introducă și negrul în operele sale. Abilitățile desenatorului ni se relevă mai ales în contururile prin care artistul își definește subiectele reprezentate. Ciucurencu stăpânește cu desăvârșire știința potrivirii liniilor și a armonizării culorilor. Prezentat adesea drept un „colorist”, artistul se consideră el însuși un continuator al unor pictori care au avut, de asemenea, o preocupare deosebită pentru culoare: Luchian, Ressu, Lhote sau Pallady. Știe să opereze cu setul de valori pe care îl dobândește sub îndrumarea lui André Lhote: repartizează lumina gradual, urmând logica realității și distribuie cu măiestrie efectele cromatice.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
