357. Ciobănaș cu turmă de oi [1896-1904]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

357. Ciobănaș cu turmă de oi [1896-1904]

Nicolae Grigorescu

1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina

Estimare:

EUR 35.000 - 65.000

Adjudecat

EUR 55.000

Bibliografie

Calendarul Minervei 1909
Remus Niculescu, Expoziția Nicolae Grigorescu, catalog de , MARPR, București, 1957
G.Oprescu, "Corespondența lui N.Grigorescu", in Analecta, 2, 1944, p. 10-98
G.Oprescu [- R.Niculescu], N. Grigorescu, vol. 2, Ed.Meridiane, București, 1962
A.Vlahuţă, Pictorul N.I. Grigorescu, Vieața și opera lui, cu 20 planșe fotogravură, Ediția Casei Școalelor, Atelierele grafice SOCEC & C0, București, 1910

ulei pe lemn, 29 x 46 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, "Grigorescu"

Informații documentare

Opera este reprodusă în Calendarul Minervei, 1909, la pag. 137.

Provenienţă

Opera a făcut parte din colecția dr. Alexandru Obregia, medic psihiatru și profesor universitar. Cariera lui Obregia este legată de dezvoltarea psihiatriei, fiind responsabil pentru construirea în România a primului Spital de Neuropsihiatrie, în București în 1923. Dr. Obregia nu a fost doar un colecționar de Grigorescu, ci și medicul personal al acestuia, în ultimii ani de viață ai pictorului, așa cum o demonstrează corespondența dintre cei doi (George Oprescu, “Corespondența lui N. Grigorescu”, Universul, 1944)

Dacă împărţim pe criterii cronologice şi stilistice opera lui Grigorescu în trei mari secvenţe, putem afirma că lucrarea de faţă se integrează celei de a treia (ultima), datând probabil din ultimii zece ani ai secolului al XIX-lea, fără a ţine însă de capitolul picturii de alburi. Cu viziunea sa de pictor al plein air-ului, de aceeaşi vârstă cu impresioniştii şi probabil coleg cu unii dintre ei în anii 1860 în ateliere pariziene, Grigorescu captează aici un moment precis de lumină estivală la amiază, specific zonei colinare, subcarpatice pe care o afecţiona şi unde şi-a stabilit şi locuinţa cu atelier. Pe parcursul carierei sale artistul a realizat fără încetare peisaje aparţinând aceleiaşi familii picturale, prezenta lucrare deţinând pe lângă specificitatea ei grigoresciană şi identitatea ei aparte. Măiestria autorului poate fi regăsită şi în această capacitate de „a schimba”, de a introduce noi date compoziţionale în structuri foarte asemănătoare (e necesară o privire atentă), de a concepe o variaţiune de tip muzical pe aceeaşi temă a luminii estivale pe dealuri. Rafinamentul artistului poate fi astfel identificat în dialogurile dimensionale şi în proporţiile compoziţionale din lucrarea noastră. De obicei Grigorescu îşi construieşte şarpanta peisajelor - şi alegerea motivului peisagistic este făcută în acelaşi spirit- imaginând un raport asimetric între cer şi pământ, de cele mai multe ori privilegiind aerul atmosferic. Dacă examinăm perimetrul vertical al lateralelor picturii de faţă, remarcăm şi în dreapta şi în stânga, împărţire egală între cer şi pământ. Grigorescu care evită de fiecare dată simetriile mecanice, perturbă aici egalităţile amintite prin cele două triunghiuri prelungi orizontale, suprapuse parţial şi care nuanţează şi sensibilizează raporturile matematice dintre zonele clar delimitate, cer şi pământ; curgerea pe orizontală a norilor (pictaţi în cuţit de paletă) conferă cerului dinamică şi expresivitate, pământului revenindu-i rolul firesc de stabilitate. Protagonişti discreţi ai peisajului sunt în egală măsură cei doi copaci cu frunzişul lor, elementul uman, ciobanul, şi cel animal, oile răspândite pe prima colină, sub forma unor accente de alb, executate rapid, magistral, din vârful pensulei. Paleta artistului este cea specifică opţiunilor sale cromatice, culorile naturii, albastrul şi alburile cerului, verdele deschis, luminos al vegetaţiei şi din loc în loc, nuanțele mai calde, de roz și teroase. Construind ca o tramă lucrarea, tuşele expresive sunt aşternute calm, orizontal, în armonie cu sensibilitatea şi cu ochiul artistului. Doar verticalele copacilor şi silueta discretă a ciobanului în picioare întrerup orizontalitatea dominantă a ţesăturii ansamblului. Pictura de faţă a aparţinut doctorului Alexandru Obreja/Obregia (1860-1937), personalitate de frunte a şcolii românești de psihiatrie, fondator al spitalului de specialitate la Bucureşti în 1923, profesor universitar. Prieten cu Grigorescu, a fost către sfârşitul vieţii acestuia, medicul lui curant. A deţinut un lot de lucrări ale artistului, după cum certifică cele zece tablouri reproduse în Calendarul Minervei 1909 ( intre care şi tabloul de faţă intitulat Pe coastă), dar şi altele două reproduse în monografia semnată de Alexandru Vlahuţă (1910) 1. Despre un tablou pe care Grigorescu i-l dăruise către începutul anului 1907, doctorul Obreja îi scria pictorului la 6 ianuarie, acelaşi an: “În minutul ce am scos la iveală din cutia sa tabloul, mi s-a luminat inima de mulțumire. În mijlocul iernii geroase mi-ai trimis, maestre dragă, adevărata primăvară, căci tabloul e încântător [...]. Cât farmec de lumină [...] “2 (IB) 1. La fântână, Vlahuţă 1910, p. 53 şi Casă de om sărac, Vlahuţă 1910, p. 213 2. Scrisori de la D-rul Obregia, in G.Oprescu, « Corespondența lui N.Grigorescu », Analecta, 2, 1944, p.96.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.