115. Tătăroaică privind marea [cca. 1934]

Balcicul oriental avea să îi ofere artistului Tonitza subiecte nesfârșite de inspirație. Frumusețea intimă și pitorească pe care o descoperă aici îi vor servi drept piloni la armonizarea desăvârșită a coloritului, a formelor, a liniilor și a mișcărilor, făurind compoziții de gen și peisaje în deosebite acorduri luminoase. Colorist fără seamăn și abil mânuitor al liniei, artistul își începe întodeauna lucrul la revărsatul zorilor, când lumina se află în starea ei perfectă de strălucire și când totul i se înfățișează limpede și feciorelnic. Graiul viu al liniei, al formelor și al paletei creează o pictură proaspătă, realizată din valori plastice de expresie și de un nou inepuizabil. Divers prin concept și abordare picturală, artistul nu crează niciodată în sensul academic, cu toate acestea, creația sa va păstra mereu o construcție echilibrată. Alături de echilibru, artistul va considera studiul atent asupra naturii înconjurătoare ca fiind cea mai sigură inițiere a actului de creație iar culoarea- oglinda acurată a sentimentului de bază al oricărei acțiuni picturale. Paleta sa, realizată doar din câteva culori fundamentale, este înviată de artistul care lucrează în sensul naturii. Particularitățile sale cromatice vor deveni trăsăturile unei arte exclusive, observate și în expozițiile sale din cadrul Grupului celor patru, când surprindea de fiecare dată printr-o notă personală calități și clarități tonale simple. În peisajul perioadei de la Balcic coloritul paletei sale va deveni unul mai luminos, expresia sa artistică primind noi nuanțe, surprinzând locul în luminile calde ale dimineților nesfârșite de vară. În acest loc, artistul se va simți în largul său, ilustrându-l autentic, cu stânci calcaroase, de nuanța ocrului, alături de azurul senin al cerului. La Balcic artistul va realiza adevărate capodopere de referință pentru arta sa, utilizând o paletă redusă de culori, precum: Liniștea eternă, Cafeneaua Balcic, Balcicul în zori, Poarta lui Osman, Baia turcească, Ceașca de cafea, Scara hanului Caramiti, Cafeneaua lui Mamut, Bordee sub muntele alb. Aici își va întâlni mult îndrăgitele tătăroaice pe care le recunoaștem în picturile sale după numele trecut pe pânze. Le găsește pe faleza înaltă ori în mahalaua tătărească, purtând nume de: Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali sau Hamidé. Artistul le pictează adesea, fiind fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale și veșminte specifice. Pe lângă chipurile orientalelor, artistul va fi impresionat de torsurile modelelor sale, pe care le studiază cu mult interes. Uneori le surprinde în peisaj, încadrându-le în spații idilice de pitoresc. Faleza, interioarele, cerdacul, banca ori colțuri de grădină, vor fi locurile unde le vom găsi cel mai des înfățișate. Astfel de reprezentări vor întregi opera tonitziană cu noi peisaje compoziționale, în structura cărora silueta umană își va găsi rolul de motiv plastic. Uneori o va interpreta de aproape, surprinzându-i trăsăturile și esențele, alteori însă, silueta umană va fi văzută de la depărtare, sumar, firav sugerată. Silueta feminină, desenată sau pictată, va beneficia mereu de eleganța și statornicia liniei, de strălucirea culorii, de căldura naturii oferită de ambianța profund orientală. Surprinse în cerdac, ori pe scaun, șezând turcește, cu privirea gânditoare, orientalele lui Tonitza vor înfățișa adevărate ideale de frumusețe picturală. Balcicul va însemna pentru artist o lume pe care o va contempla atât în pictura, în gândurile dar și în scriitura sa deopotrivă. Fără lumina caldă de la Balcic, Tonitza se va simți pustiit, de aceea va reveni aici ori de câte ori va simți nevoia să îl îmbrățișeze. Femeii orientale îi va dedica atât poeme picturale cât și scrise, precum se arată poemul-proză dedicat lui Darimé în timpul prizoniatului său, reflexie a interesul său asupra subiectului care avea să devină esențial în creația sa de mai târziu. Când ajunge să cunoască Balcicul, în 1933 va rămâne impresionat de sărăcia și simplitatea trăită de oamenii locului, găsindu-și armonia printre ei. Astfel, lua naștere o mare temă ce avea să înfățișeze latura umană a orientalilor de la Balcic. Ali Memet, Fegep, Osman Ismail, Abibé, Cadié, Demirnà, Rachiş Ali, Hamidé sau Esma Iese vor fi printre modelele sale pe care le va observa îndeaproape pentru a le descoperi trăsăturile și particularitățile care îi făceau atât de deosebiți. Interesul exprimat de artist în operele de la Balcic este acela al înfățișării unice și particulare a locului. Coloritul, de nuanța ocrului devine emblematic nu doar pentru spațiul dobrogean și pentru opera artistului. Compozițiile în care își fac prezența ființele umane vor anunța o nouă temă propusă de artistul înnamorat de Balcic. Atmosfera locului, lumina, nuanțele, veșmintele, podoabele, interioarele, toate vor participa la descrierea minunatei așezări pitorești. Reprezentările tătăroaicelor cu ochi migdalați, nostalgici și retrași, în haine ample și basmale creează înfățișarea unui univers transparent, sincer al Balcicului. Un exemplu evocator al atmosferei de demult este și compoziția Tătăroaică privind marea, în care artistul ne prezintă o tânără tătăroaică, frumos înveșmântată, în nuanțe armonice de verde crud și roz stins, ce privește melancolică spre întinderea mării din cerdacul său, cu stâlpi vopsiți într-un albastru unduios. Cromatica, muzical aleasă ne reamintește de spiritul voios și optimist al creației tonitziene inspirată de un Balcic luminos. (G.M.)

Bibliografie

Păuleanu, Doina, Nicolae Tonitza, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2014
Tonitza, Nicolae, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 1964
Șorban, Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, 1973

Dimensiuni

width 71 cm, height 102.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu negru, "Tonitza"

Informații documentare

Opera, ce poartă și numele "De pe prispa pescarului", este legată de comanda onorată de Nicolae Tonitza în anii 1934-1935 pentru decorarea Palatul Regal. Tătăroaica din tabloul de față se regăsește pictată pe unul dintre cele două panouri din interiorul Palatului, fiind totodată subiectul central al operei de față. În cadrul expoziției Grupul Han-Șirato-Tonitza de la Sala Dalles din mai 1934, Tonitza expunea la cat. 46 opera intitulată "Cerdacul albastru", onomastică ce ne îndreptățește să o considerăm a fi chiar opera de față. Acest lucru nu este întărit doar de subiectul tabloului de față, cât și de faptul că întreaga expoziție era concepută în jurul universului oriental de la Balcic și Mangalia, toate cele 44 de opere fiind dedicate lui.

Datare

cca. 1934

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.