186. Albumul de artă [1938]

Anii ’30 marchează, în parcursul lui Alexandru Ciucurencu, momentul eliberării de reminiscențele rigorii academiste deprinse în timpul studiilor la București. Perioada de început a creației sale e caracterizată de un lirism discret, cu acorduri luminoase ce posedă o anumită rezonanță muzicală. Asupra tonurilor pure, vibrante, artistul intervine aievea prin câteva accente de negru care subliniază câte un contur. Predomină, în această etapă, naturile statice și scenele de interior. Ciucurencu nu idilizează aspectele cotidiene ale existenței, ci le zugrăvește conform percepției sale proprii. Își surprinde modelele în ipostaze contemplative, așezate pe fotoliu, întinse pe divan, sau în timpul lecturii. Punctează câteva notații sumare ale cadrului real și se concentrează pe realizarea unui desen simplu, concis. Mizează pe surescitarea penelului asupra pânzei și obține jocuri de lumini și transparențe prin trasarea unor tușe inegale. Ciucurencu se va remarca, la momentul revenirii din Paris, prin rafinamentul pictural care abundă în unde sensibile ale expresiei artistice. Definitorie în formarea lui Ciucurencu se va dovedi această călătorie prin întâlnirea cu André Lhote. De la acesta va deprinde cele trei mijloace fundamentale de expresie plastică: linia, culoarea și valoarea. Capitala Franței îi va mijloci vizitele în muzee celebre, acolo unde îi descoperă pe Boticelli, Hieronymus Bosch sau Peter Brueghel cel Bătrân. Ciucurencu se va lăsa inspirat, însă, de modul în care îmbină Matisse tonurile reci și calde și de maniera sa de redare a luminozității, dar și de tehnicile cubiste propuse de Cézanne. De la paleta întunecată și monocromă din anii de studiu, artistul ajunge să își însușească o cromatică mult mai luminoasă și mai vie. După cum putem vedea, opera de față e reprezentativă pentru această transmutare de ordin cromatic. De la nuanțele intense utilizate pentru colorarea florilor din planul din dreapta jos (albastrul electric și galbenul solar) paleta pictorului se deschide în tușele verzi ale hainei protagonistei și în nuanțele violet ale baticului, nuanțe care alunecă, treptat, către fundalul pânzei. Absorbită de volumul pe care îl răsfoiește, muza lui Ciucurencu își așează bărbia pe mâinile încrucișate deasupra mesei și se distanțează ușor de planul real. Vom observa, așadar, faptul că pictorul va asimila de la artiști români precum Pallady, Tonitza sau Petrașcu înțelegerea picturii drept un mesaj al emoției artistice. Sub bogăția de tehnici picturale pe care le studiază de-a lungul timpului, Ciucurencu va reuși, către mijlocul veacului trecut, să își definească un stil propriu.

Bibliografie

JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958. IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Editura Semne, București, 1994.

Dimensiuni

width 56 cm, height 68 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat stânga sus, cu negru, în monogramă, ”AC, (1)938”

Informații documentare

Opera a participat la expoziția de artă plastică de la Varșovia, 1963. Opera a participat la expoziția retrospectivă ”Al., Ciucurencu”, București, 1964.

Datare

1938

Provenienţă

colecția D. St. Rădulescu,

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.