Descriere

Prima expoziție personală a lui Max Hermann Maxy avea loc în anul 1918, la Iași. Anul 1920 îl găsea la București, în deschiderea unei noi expoziții personale. Anii ‘20 au reprezentat o perioadă fecundă în creația artistului, care a alunecat adesea de la un stil integralist către avangarda internațională. În perioada menționată, Maxy colabora cu cele mai importante publicații locale. Numele său este indiscutabil legat de începuturile cubismului în România, însă debutul îl va surprinde atras de realismul practicat de maeștrii săi, Camil Ressu și Iosif Iser. În timpul Primului Război Mondial, Maxy este înrolat în armată, astfel că își va utiliza parte din timpul detașării pentru a desena și picta, inspirat fiind de satele prin care trece. La București va ajunge la recomandarea lui Nicolae Tonitza, ca urmare a delegațiilor efectuate la Iași. Odată ajuns la București, pătrunde în cercul lui Alexandru Bogdan Pitești. Ajunge astfel să creeze, asemenea multor altor pictori înaintea sa, în celebra așezare rurală de la Vlaici. De cele mai multe ori, în această perioadă expune alături de Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu sau Nicolae Dărăscu.

Biografie

OPREA, Petre, ”M. H. Maxy”, Editura Meridiane, București, 1974. ILK, Michael, ”M. H. Maxy. Artist integralist”, Berlin, 2003.

Dimensiuni

Lungime 55, Înălțime 41

Semnătură

semnat dreapta jos, cu albastru, "maxy, (1)920"

Datare

1920

Material

ulei pe pânză

Locație

Artmark românia

Proveniență

colecția pictorului Gheorghe Zamphiropol-Dall