Descriere

Însoțit de familia Cocea, Luchian va întreprinde, vară de vară, itinerarii în scopuri reflexiv-culturale la Constanța, la Poiana din Ialomița, la Techirghiol, în Bărăgan, la Brebu sau Moinești. De la momentul externării sale din Spitalul Pantelimon în anul 1901, artistul va fi nedespărțit de familia care-l preia în grija sa până la finalul vieții. În vara anului 1908, Ștefan Luchian ajunge la Brebu cu unul dintre primele automobile ale epocii, aparținând rameurului Moser. Moser era un prieten al lui Ernest Cocea, soțul verișoarei artistului, Paulina Cocea. La Brebu, călătorii închiriază câteva odăi și o bucătărie din cadrul mănăstirii. Curtea lăcașului de cult și dealurile de la Lunca Doftanei îi vor servi drept atelier pictorului care, aflat în deplinătatea maturității sale artistice, va realiza aici unele dintre cele mai însemnate opere ale sale. Frumusețea peisajelor, verdele cald al copacilor și albastrul-azuriu al cerului îi vor servi lui Luchian drept inspirație pentru opere precum ”Fântâna de la Brebu”, ”Bucătăria Călugărească” ori ”Turnul de la Brebu”. Într-o perioadă ce s-a întins de-a lungul a doar câtorva săptămâni, artistul a realizat peste douăzeci de peisaje în pastel. Pastelul facilita transpunerea lirică a naturii, menținând gamele cromatice regăsite în peisaj. Arabescurile copacilor ori ale frunzișului și liniștea sufletească a panoramelor rurale vor contribui la desăvârșirea artei pastelului din opera lui Luchian și vor conduce, totodată, la îndeplinirea actului creator în mijlocul naturii. Artistul își rezervă acum o oarecare implicare prin decuparea sau mărirea prim-planului în funcție de propriile crezuri. Într-o scrisoare pe care o redactează la Brebu, Luchian mărturisea: ”Sînt foarte mulțumit și lucrez cu atâta dragoste cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată. Dar numai eu știu cu cîtă greutate pot să înjgheb cîte un peisăjel...dacă n-ar fi splendoarea naturii care să mă mai învioreze, n-aș mai mișca”. Regăsim în cuvintele sale neistovita dragoste față de artă și natură, dar și regretul și neliniștea în fața necunoscutului și a bolii care punea stăpânire pe trupul său. Opera de față a fost prezentată publicului în cadrul expoziției ”Luchian Înnoitorul”, organizată la Muzeul Simu în anul 1968; iar varianta în pastel a operei se regăsește în colecția Muzeului Brukenthal.

Biografie

DRĂGUȚ, Vasile, ”Luchian”, Ediura Meridiane, București, 1968. LASSAIGNE, Jacques, ”Ștefan Luchian”, Editura Meridiane, București, 1972. CEBUC, Alexandru, ”Luchian”, Editura Monitorul Oficial, București, 2008.

Dimensiuni

Lungime 42.5, Înălțime 29

Semnătură

semnat stânga jos, cu negru, "Luchian"

Datare

1908-1910

Material

ulei pe pânză

Locație

Artmark românia

Proveniență

colecția Ion Stambulescu (președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție între 7 noiembrie 1930 - 17 februarie 1931).

Informații de cercetare

Varianta în pastel a operei se regăsește în colecția Muzeului Național Brukenthal. Opera a participat la expoziția comemorativă ”Luchian înnoitorul”, Muzeul Simu, București, 1968 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 13 sub denumirea ”Peisaj (Crâng).”