Descriere

”Cel mai rafinat, ca sensibilitate, dintre plasticii contemporani”, așa cum îl numește Tonitza, Theodor Pallady are un repertoriu tematic divers - naturi statice cu flori, nuduri feminine în interioare, portrete, peisaje urbane pariziene. Intensitatea cu care Pallady pictează este unică în rândul contemporanilor săi și de-a lungul vremii i-a conferit statutul de ”egal în creație cu Matisse”. Perioada de maturitate a creației lui Pallady între anii 1920 și 1940 este marcată de o preocupare constantă pentru explorarea echilibrului dintre desen și culoare, pe de o parte, și rațiune și spirit, de cealaltă. În acest sens, creația lui Pallady este dublă: se adresează din punct de vedere estetic privitorului, dar are și un fond intelectual dezvoltat. În peisajele sale din perioada 1920 - 1940, Pallady nu reproduce fotografic natura, ci o reconstituie prin linii, culori, forme și contraste, traducând atitudinea artistului care afirma că ”un tablou este un poem pictural, gândire, sentiment, exprimare prin pictură”. Vacanțele petrecute în sudul Franței - în Bretania, pe Coasta de Azur, la Toulon, Nisa, Saint-Palais-sur-Mer - i-au oferit prilejul de a picta peisaje maritime în care marea, cerul și țărmurile devin pretexte pentru meditații asupra armoniei și frumuseții. Peisajele maritime ale lui Pallady sunt marcate de o discreție cromatică și o construcție arhitecturală precisă, în care desenul rămâne ”instrumentul unui arhitect care construiește”, iar suprafața și volumul formelor sunt stabilite cu ajutorul liniilor precise. În lucrări precum ”Peisaj din Constanța” sau ”Peisaj din sudul Franței” (1936), țărmurile accidentate, apa și cerul înnorat sunt tratate cu culori discrete - cărămiziu pentru țărm, verde pentru dealuri, albastru cu mase de nori gri spre orizont. Compoziția de față este echilibrată prin proporțiile registrelor de pământ, apă și cer, conturate prin griuri ce capătă tonalități de verde, albastru și arămiu. Spre deosebire de naturile statice cu flori ale lui Pallady, în care diversitatea cromatică devine necesară pentru expresie, peisajul maritim mizează pe sobrietate. Pallady nu caută să reproducă natura, ci să sugereze meditații vizuale ancorate în filtrul imaginației privitorului. Această capacitate de a transforma un peisaj aparent banal într-o declarație despre armonia universală confirmă locul bine meritat pe care Pallady îl ocupă în istoria artei românești, drept clasic al modernității care a îmbinat observația cu rafinamentul plastic și introspecția spirituală. (L.M.)

Biografie

STEGEREAN, Călin-Alexiu, CHIRIAC, Liliana, DAMIAN, Ilinca, ”Pallady 150”, Editura Muzeul Național de Artă al României, 2022 DIȚESCU, ​Ștefan, ”Omagiu lui Theodor Pallady. Expoziție comemorativă organizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistului”, Întreprinderea Poligrafică Arta Grafică București, 1971

Dimensiuni

Lungime 63, Înălțime 46

Semnătură

semnat dreapta jos, în creion, ”T. Pallady”

Datare

anii '20

Material

ulei pe carton

Locație

Artmark românia