Camil Ressu va studia succesiv în cadrul Școlilor de Arte Frumoase din București, Iași și München. Va deprinde din cadrul fiecărei instituții preceptele necesare pentru desăvârșirea propriului său stil. Se va afirma atât în postura de artist, cât și în ipostaza de cadru didactic și va pregăti, astfel, generații întregi de tineri. Pasiunea pentru artă îi va fi insuflată de tatăl său, Constantin Ressu, care, deși profesa ca jurist, făcea pictură în timpul liber. Alături de figuri importante ale artei românești, precum Iser, Dimitrescu, Bunescu, Jalea sau Han înființează, în 1917, asociația ”Arta Română”. În opera sa, își alege ca teme predilecte viața satului și reprezentarea personajelor feminine prin volume redate cât mai veridic. În satul Vlaici din județul Olt ajunge la începutul secolului trecut, la invitația colecționarului Alexandru Bogdan-Pitești. Întâlnirea cu acesta reprezintă deschiderea apetitului său pentru viața rurală. Revine constant la Vlaici, astfel că existența sa va fi împărțită, de-a lungul vremii, între uniformitatea vieții urbane și experiențele prolifice pe care i le oferă viața la sat.