Considerat de către cei ce i-au admirat și studiat îndeaproape opera ”maestrul mondial al contrastului cald-rece”, Mihai Horea s-a impus în mod negreșit în ipostaza de artist abstract. Deși studiază cu Dărăscu, Ressu și Steriadi, pornind așadar pe drumul artei dintr-un unghi profund figurativ, suspus rigorii, va evolua treptat către abstract, făcând cunoștință cu opera lui Mattis-Teutsch ori cu cea a lui Ciucurencu. Nu vor fi întâmplătoare, astfel, sfioasele asemănări. Artistul va fi preocupat, așadar, de studiile de culoare și își va concentra întreaga miză plastică asupra contrastelor. Transfigurarea pânzei și sublimarea formelor vor fi completate de ritmul tușelor care angrenează suprafața lucrării într-o coregrafie fără sfârșit. Dezvoltându-și abilitățile de colorist, Mihai Horea va propune raporturi cromatice unice, lucrând de multe ori monocrom în compozițiile geometrizate. Va sugera pământul, marea sau cerul prin tușele repetitive, orânduite atent, și va împrumuta de lirimsul fratelui său Ion Horea (poet) în realizarea operelor sale plastice.