21. În faţa porţii [1865-1875]

Scenele rurale în peisaj – ţăranii, aspectele de muncă, animalele în gospodăria de la ţară, apusurile de soare-apar în opera lui Nicolae Grigorescu în perioada de formaţie petrecută lângă Paris, la Barbizon şi Marlotte, în intervalul 1863-1869. Adoptarea tematicii specifice Şcolii de la Barbizon ca şi a tipului de viziune a acestei picturi de plein air, dar şi prezenţa bine marcată a artistului român în aceste locuri au determinat recunoaşterea lui Nicolae Grigorescu între membrii Şcolii de la Barbizon, de către istoricii artei franceze încă din timpul vieţii artistului şi apoi în continuare de către Henri Focillon (1928), Jean Bouret (anii 60) etc. Acelaşi tip de subiecte inspirate de realităţi din România încep să-şi facă loc în pictura lui Grigorescu către 1867 cu ocazia călătoriei în ţară, efectuată în acelaşi an. Ele vor câştiga treptat o pondere tot mai mare în ansamblul operei, dovedind voinţa artistului de a fonda o şcoală românească de pictură modernă, de a sugera conaţionalilor săi mai tineri, o linie tematică şi stilistică putând să exprime esenţele identităţi naţionale din perspectiva curentului realist. Motivul “ţărăncii la poartă” nu este atât de frecvent cât cel al altor scene rurale cunoscute. Se poate însă a aminti o capodoperă a maturităţii, "Fete lucrând la poartă" (ulei pe pânză, MNAR, inv.3320) pictată către 1888-1895, dar care nu se înrudeşte compoziţional cu tabloul nostru. Mai aproape pare a fi studiul "Poartă la ţară", reprodus în monografia Grigorescu de Vlahuţă (1910, p.250), desen în creion, aflat la acea dată în colecţia familiei artistului, la Câmpina. Nici aici însă nu este vorba de similitudini compoziţionale ci de analiza elementului de arhitectură populară în sine. Utilizarea culorilor din natură (brunurile roşietice, verdele, albastrul, griurile, alburile colorate) şi dozarea lor, repartiţia lor pe suprafaţa picturii ca şi soluţiile de organizare a regiei de ecleraj înscriu lucrarea de faţă la graniţa dintre anii formaţiei şi deceniul ‘70. Artistul este preocupat să redea - este subiectul pictural al tabloului - contrastul dintre zonele întunecate (în planul întâi, pământul şi vegetaţia) şi cele orbitoare de lumină - în centrul imaginii- provocate de o zi estivală. Sunt aici prezente într-o formulă încă nedecantată, în căutare de limpezire, mărci recognoscibile ale viziunii maestrului. Redarea calităţii luminii din peisajul românesc a fost mereu preocuparea sa. Semnalăm apoi fundalul informal al vegetaţiei (din stânga jos) ce aminteşte de viziunea şi tehnica lui Corot, artist reper pentru tânărul Grigorescu; ori modalitatea de a picta pământul în tuşe juxtapuse, scandate, în dreapta. Grafia semnăturii, diferenţiată de cea pe care o cunoaştem mai bine, măruntă şi calmă înspre final, susţine şi ea o asemenea încadrare cronologică. Putem ghici în prezentul tablou, încă de pe acum, capacitatea specifică a viitoarei opere mature de a sugera forma prin tuşe sintetice. Este ceea ce remarcăm la examinarea grupului de personaje din cadrul porţii, în fapt o "Maternitate" modernă, rurală, modelată din câteva trasături de penel, o replică personală putem spune, la princiarele madone renascentiste. Diferenţieri de tratare picturală se pot remarca între redarea spontană, de tipul “fa presto” a grupului de personaje şi fereastra de lumină exagerat de albă -ce pare adăugată ulterior- înscrisă în cadrul superior al porţii. Compararea celor două zone ne sugerează posibila realizare a imaginii în doi timpi: în aer liber mai întâi, în fata motivului şi un al doilea moment de lucru în atelier, constând poate în intervenţii întrerupte şi abandonate. (I.B.)

Bibliografie

Ioana Beldiman, “Nicolae Grigorescu între artiştii epocii sale”, în Arta, nr.5/1988, p. 3-7 Jean Bouret, “L’Ecole de Barbizon et le paysage français au XIX e siècle”, Neufchâtel, Editions Ides et Calendes [s.a.] Marianne Delafond, “A l’apogée de l’Impressionnisme. La collection Georges de Bellio”, Paris et Lausanne, Musée Marmottan Monet/ La Bibliothèque des Arts, 2007 Henri Focillon, “La peinture aux XIXe et XX siècles. Du Réalisme à nos jours”, Paris, Librairie Renouard-H.Laurens éditeur, 1928 Nicolae Grigorescu. “Itinéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impressionnisme”, Musée départemental de l’Ecole de Barbizon/Musée des Beaux-Arts d’Agen, Paris, Somogy Editions d’Art, 2006 Remus Niculescu, Catalog de, “Expoziţia Nicolae Grigorescu”, Muzeul de artă al R.P.R., Bucureşti, 1957 G.Oprescu [-R.Niculescu], “N.Grigorescu”, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1962, vol.I; 1964, vol.II A.Vlahuţă, “Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, cu 20 planşe , 232 autotipii(pe aramă) şi 17 facsimile (pe zinc)-după fotografiile originale executate de D-l inginer Stelian Petrescu, ediţia Casei Şcoalelor, Bucureşti, Socec&Cie, 1911

Dimensiuni

width 48 cm, custom 28,5

Descriere

ulei pe lemn, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Datare

1865-1875

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.