24. Curtea domnească de la Brebu [1908]

Anii 1908 şi 1909 marchează un apogeu în dimensiunea peisagistică a operei lui Ștefan Luchian, lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu, respectiv Moineşti ilustrând în mod desăvârşit sentimentul frumuseţii absolute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. Şederea la Brebu i-a fost benefică lui Luchian, ajutându-l să-şi recapete puterile şi aducându-i împliniri în planul creaţiei, după cum reiese dintr-o scrisoare în care povestea traiul de acolo: „Sunt două săptămâni de când sunt la Brebu, unde am închiriat trei odăi şi o bucătărie în curtea mînăstirii. Sînt foarte mulțumit și lucrez cu atâta dragoste cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată. Cred că e ultima încercare pe care o mai fac cu peisajele, e prea greu, prea peste puterile mele. Şi ce lucruri frumoase, nu te mai saturi uitîndu-te la ele, mai ales lunca Doftanei e o minune, nu altceva....Cum însă mai am de stat o lună și jumătate, nădăjduiesc să fac vreo 30, înțelegi tu cum o să îmi prinză de bine în mocneala nepricopsitului meu atelier”(15 iulie 1908, scrisoare trimisă lui Virgil Cioflec, din “Mărturii”, Marin Mihalache, Meridiane, 1966, pag. 35) La Brebu, Luchian a lucrat în pastel şi creioane colorate tehnici care îi permiteau să transpună direct şi cu acurateţe efectele luminii şi schimbările coloritului plantelor sub acţiunea ei. Nuanţele catifelate ale pastelului erau potrivite sensibilităţii sale, asemănând delicateţea pudrei colorate cu praful de pe aripile fluturilor. Prin intermediul lor, încerca să redea ceea ce natura avea mai frumos, graţios şi adevărat, văzând în opera ei desăvârşirea: „natura are ambiţia aceasta: să reuşească în tot ce face”(Jacques Lassaigne, „Ştefan Luchian”, pag. 82). Petru Comarnescu spunea despre poetica ce se află în substratul operei peisagistice a lui Luchian: “În dialogul cu natura, s-a întrebat mereu cum sunt priveliştile ce-l atrăgeau şi ce anume le era caracteristic, spre a-l oglindi. A luat şi a dat, contopind lumea dinafară cu lumea lui lăuntrică, aşa cum procedează întotdeauna realiştii, controlând totul prin raţiune. De aceea, şi în peisaje, începând cu cele din tinereţe şi culminând cu cele de la Brebu şi Moineşti, el a descoperit frumuseţi şi adevăruri şi le-a redat cu un stil propriu, care din prima clipă te face să deosebeşti o lucrare de Luchian de lucrările altora.” (din “Luchian”, Petru Comarnescu, Ed. Tineretului, 1965, pag. 244) “Curtea domnească de la Brebu” se alătură operelor ce alcătuiesc acest ciclu de sine stătător, conceput de Luchian în lunile iulie și august 1908, în curtea ce îi devenise o a doua casă. Aici putem enumera “Biserica din Brebu”, “Casa lui Moș Gheorghe” sau “Turnul de la intrare”, opere ce astăzi se regăsesc în circuitul muzeal. Chiar dacă nu o putem identifica exact – având în vedere ambiguitatea titlurilor folosite în epocă, este foarte probabil ca opera noastră să fi făcut parte din lucrările prezentate la expoziția personală din toamna lui 1908 (octombrie-noiembrie, Rotonda Ateneului), moment în care Luchian prezenta pastelurile realizate în cursul verii. (I.P.)

Bibliografie

COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ, Vasile, “Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, “Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

Dimensiuni

width 47 cm, height 32.5 cm

Descriere

pastel pe hârtie lipită pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, Luchian

Datare

1908

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.