26. Scenă din războiul de independență (În recunoștere la Calisovo) [1877-1878]

Campania din 1877-1878, ceea ce avea să devină pentru Principatele Române Războiul de Independență, a fost și prima ocazie în care artiști, mai mult sau mai puțin apropiați de curtea domnească a lui Carol, erau invitați să participe și să imortalizeze evenimentele de pe frontul sud-dunărean. Printre aceștia, îi regăsim pe Nicolae Grigorescu, reprezentant al noului val de artiști, cu o celebritate probată la începutul aceluiași deceniu 8 al secolului al XIX-lea, G.D.Mirea, Sava Henția -și ei destul de tineri și promițători, alături de care se alipea și Carol Popp de Szathmari, un apropiat al curții domnești încă din perioada lui Cuza. Un personaj important în alegerea acestor pictori-reporteri a fost dr. Carol Davila, șeful serviciului medical al armatelor române, care îi aprecia pe cei trei mai tineri, în special pe Grigorescu, cu care împărțea și o relație de strânsă prietenie. Chiar dacă misiunea celor patru artiști avea să fie una de propagandă, cu scopul de a prezenta vitejia și realizările trupelor românești, în cazul tuturor putem găsi opere ce depășesc o viziunea unilaterală, dictată de tendința patriotică. Operele create în acei 2 ani, dar și ulterior lor, cu subiecte inspirate de campania românească, reprezintă astăzi o etapă reprezentativă pentru creația acestor artiști menționați mai sus, dar și pentru arta românească, marcând de altfel prima conectare între artist și mediul armatei, combatant. Chiar dacă nu a devenit niciodată soldat în adevăratul sens al cuvântului, artistul va mai ajunge pe front, în secolul XX, în alte 2 -3 rânduri, urmând moștenirea oferită de “pionierii” Grigorescu, Henția sau Mirea. (Szathmari avea deja experiența războiului din Crimea 1853-1856) În ceea ce îl privește pe Nicolae Grigorescu, putem admite cu ușurință că realizările lui din perioada războiului, dar și uleiurile pictate ulterior, reprezintă cele mai valoroase creații ale acelor ani. În afara faptului că pictorul reușește să compună un număr însemnat de compoziții inspirate de temele tipice – fapt ce ne îndreptățește să discutăm astăzi despre importanța acestei etape din cariera pictorului – creațiile lui Grigorescu din acest ciclu ne oferă oportunitatea să descoperim rapiditatea cu care un pictor impresionist putea lucra. Este probabil primul avantaj pe care Grigorescu l-a avut în fața celorlalți parteneri artiști, evident alături de valoarea indiscutabilă a stilului său. În plus, sumedenia de crochiuri, schițe și sarje pe care Grigorescu le-a lăsat în urmă ne oferă măsura seriozității pe care artistul a oferit-o acelei ocazii unice de a lua parte la evenimente hotărâtoare pentru nație. Amintind multele desene pe care pictorul le-a realizat, sute chiar, trebuie să evidențiem faptul că acestă campanie de la sud de Dunăre va marca o etapă importantă și pentru întregul corp plastic grigorescian, tocmai datorită preponderenței pe care desenul o cunoaște în acei ani. Forțat de împrejurări, fiind parte activă la mișcările de trupe româno-bulgaro-rusești, Grigorescu reușește să-și perfecționeze desenul, atât prin rutina de zi cu zi, dar și prin necesitatea unor instantanee cât mai rapide a evenimentelor ce se derulau în fața sa. Libertatea oferită de această accentuare a desenului avea să se materializeze în ușurința cu care Grigorescu avea să își caute subiectele cele mai interesante. Repertoriul se diversifică instinctiv, astfel temele se vor schimba cu rapiditate, compunând la sfârșitul celor 2 ani de campanie un adevărat album de război. Chiar dacă în memoria colectivă piatra de temelie a campaniei din 1877-1878 este reprezentată de realizarea “Atacului de la Smârdan” (operă finalizată ani mai târziu, în 1885), multe alte uleiuri au o importanță ridicată, tocmai din cauza faptului că au fost studiate, pregătite și compuse tocmai în acei 2 ani, oferindu-ne nu doar viziunea artistului, ci și maniera și stilul. Din această categorie face parte și opera de față, fiind pictată cel mai probabil în cursul anului 1878. La o primă vedere, opera atrage atenția prin format, dimensiunile relativ reduse fiind totuși necesare pentru pictarea compoziției în timpul campaniei. Însă însemnătatea nu este diminuată cu nimic, mai mult, opera, ca orice compoziție realizată de Grigorescu în acea perioadă, este însoțită de schițe. De altfel, localizarea ei ne este oferită de unul dintre crochiurile ce preced pictarea efectivă a operei, “La Calisovo” (Cabinetul de Stampe și desene, Muzeul Național de Artă al României, inv.31609/7013) fiind de altfel studiul pregătitor pentru personajul cel mai central din “În recunoaștere la Calisovo”. Rezervistul bulgar, călare pe un măgar, este schițat în opera amintită din profil și din spate, fiind finalmente pictat frontal, conducând convoiul de cercetași, așa cum ni se relevă în opera de față. „Din această epocă au rămas sute de lucrări în care, cu o repeziciune uimitoare şi cu un brio unic, [Grigorescu] ajunge să se exprime, de fiecare dată, în chip desăvârşit. Este rezultatul împrejurărilor în care e nevoit să lucreze şi al practicii zilnice […]. Aici [pe front], era nevoie de o expresie rapidă şi precisă, instantanee ca un fulger; de o sugerare a mişcării prin cât mai puţine trăsături şi rezultând dintr-o eliminare a tot ce nu era indispensabil subiectului, în timp ce se păstra şi se punea în valoare exclusiv, esenţialul” (Oprescu, Maturitatea, p. 10-11). Pornind de la remarcile lui George Oprescu, putem înțelege și acest ulei ce ne propune o temă pe care o regăsim și în alte opere grigoresciene atât din perioada războiului, cât și din perioada de mai târziu. Acel esențial amintit de critic este menționat atât prin tipicul compoziției, convoiul ce vine înspre privitor, dinspre o depărtare greu recognoscibilă, dar palpabilă, cât și de specificitatea pensulației. Aceasta este evident racordată la momentele acelea, astfel întâlnim o suprafață picturală caracterizată de vivacitate, nerv și o execuție largă, cu o pensulă mai groasă. Urmele acestea aproape pătrate, pe care le observăm atât în pictarea mediului înconjurător, cât și a personajelor, ne o oferă o pânză dinamică, puternic expresivă, de altfel grăitoare pentru acest ciclu atât de profund. (I.P.)

Bibliografie

KISS-GRIGORESCU, Maria “Repertoriul graficei româneşti din secolul al XIX-lea ( Desen.Acuarelă Pastel.Gravură), A-R”, vol.I, Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, Cabinetul de stampe şi desene, Bucureşti, 1974, p. 77-207 NICULESCU, Remus „Exp. Nicolae Grigorescu, catalog de”, Muzeul de artă Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 OPRECU,G. „Grigorescu desinator”, Academia Română. Publicaţiile Fondului Elena Simu, Bucureşti, Monitorul oficial, 1941 OPRESCU, G. „Nicolae Grigorescu. Maturitatea şi ultimii ani”, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1970 OPRESCU, G., “N.Grigorescu”, vol II, Ed. Meridiane, București, 1962 VLAHUȚĂ, A. „Pictorul N. I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910

Dimensiuni

width 37.5 cm, height 19 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu rosu, Grigorescu

Informații documentare

Proveniență: colecția bancherului Ernest Goodwin; colecția Grigore Iliescu. Pe verso, etichetă de participare în Expoziția comemorativă "Nicolae Grigorescu", Muzeul de Artă al R.P.R., 25 iulie 1957- 17 noiembrie 1957, nr. de cat. 160. Opera este reprodusă în monografia “Viața și opera pictorului N.I. Grigorescu“, Alexandru Vlahuță, Socec, 1910 la pag. 93. Opera a participat la expoziția “Nicolae Grigo- rescu“, Muzeul de Artă R.S.R, 1957, la împlini- rea a 50 de ani de la moartea artistului și este menționată în catalogul expoziției la cat. 160, pag. 66. Opera este reprodusă în "N.Grigorescu", acad. G.Oprescu, Ed. Meridiane, București, 1962 la pag. 39.

Datare

1877-1878

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.