Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
JAGUER, Edouard, ”Perahim”, Ed. Arcane 17, Paris, 1993.â
ENACHE, Monica, ”Destine la răscruce. Artiști evrei în perioada Holocaustului” (catalog), MNAR, 2010
pix negru pe hârtie, 27 x 22 cm, semnat stânga mijloc, cu pixul, Perahim
Ochii lui S. Perahim vedeau diferit de cei ai noștri, ochi obișnuiți să scruteze dincolo de capcanele realității… Jules Perahim, personaj poliedric, a experimentat de-a lungul carierei sale varii medii de expresie, ocupându-se simultan de grafică, pictură, mozaic, ceramică, scenografie, piese de mobilier, publicând ocazional critică de artă sau realizând selecția reprezentanților României la Bienala de la Veneția. Biografia sa este cel puțin la fel de controversată ca și arta pe care a realizat-o. S-a raportat la lume și existență cu un umor suprarealist, original și foarte atipic: Soarta are un puternic miros de pătrunjel”, spunea artistul prin 1982. În tinerețe s-a identificat cu ideologia comunistă, fiind un reprezentant de vârf al mișcării de stânga în spațiul românesc. Toți cei care l-au cunoscut își amintesc cu plăcere spiritul său militant și combativ. S-a remarcat totdeauna prin forța cu care și-a urmat convingerile, riscând cu ușurința specifică învingătorilor, chiar și în momentele de maximă tensiune socio-politică. A fost comunist cu riscul de-a fi asasinat de legionari, pentru care oricum era o țintă fragilă din cauza originii evreiești. A fugit din țară în perioada comunistă, în momentul în care a realizat că utopia în care crezuse a eșuat într-un regim totalitar, cu riscul de-a fi asasinat de comuniști. Iar cel mai important lucru, indiferent de urcușurile și coborâșurile vieții, Perahim și-a urmat vocația artistică. Numărul mare de expoziții deschise la București, Paris, Nisa, Bruxelles, Chicago, Ontario, Lisabona, Tel-Aviv, Anvers, Mexico City, Lyon, Gotteburg, Geneva, Monaco confirmă faptul că drumul ales l-a urmat cu succes, fiind un artist împlinit și apreciat. Fără să-și termine studiile, pentru că s-a simțit nemulțumit de rigorile academice, Jules Perahim s-a integrat cercurilor artistice avangardiste de la șaisprezece ani. S-a integrat cu ușurință cercului suprarealist format din Victor Brauner, Sașa Pană, Paul Păun, Geo Bogza, Valentina Sesto Pals, Dolfi Trost, Hedda Stern etc. Artistul a deprins gustul pentru tematica desprinsă din acel non senso della vita, ludic, [meta]ironic și permanent în căutarea tezei unei noi totalități. Disprețul suprarealist față de valorile societății burgheze și implicit al artei apreciată de această lume decadentă, se materializează în creații aparent fantastice, al căror substrat se revendică din mai multe straturi ale experiențelor personale. Perahim credea în ideea unei societăți bazate pe egalitate, necondiționat de religie și apartenența etnică și își subordonează creația acestei utopii. Trece cu ușurință de la suprarealism la realismul socialist, din dorința de-a oferi un sens cât mai clar convingerilor sale politice. Însă, după ce părăsește România, Perahim revine la crezul suprarealist pe care nu-l va mai abandona până la sfârșitul vieții. Uneori pășește aparent în zone ale absurdului. ”Așa se face un desemn” este un ”semn desenat” prin care artistul protestează împotriva normelor impuse, împotriva desenului corect. Propune în schimb o alternativă ludică, atât prin compoziția schematică cât și prin tematica aleasă care face trimitere la jocurile copilăriei. (V.I.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
