22 gravuri (inclusiv coperta), 33 x 25 cm, semnate dreapta jos, în creion, Klein

”Cântarea cântărilor (Șir hașirim)” este una din cărțile Vechiului Testament care istorisește grațioasa poveste de iubire dintre regele Solomon și Sulamita, oacheșa păstoriță din zona muntoasă a Libanului. La baza textului canonic stă faptul istoric din timpul domniei lui Solomon (970 – 931 i. Hr), care, plimbându-se vara prin munții Libanului, însoțit de întregul său alai, s-a îndrăgostit de păstorița Sulamita. Relatat prima dată de David, poemul a circulat multă vreme ca alte forme de ”folclor” oral. Includerea sa printre învățăturile Vechiului Testament a nelămurit pe mulți dintre cercetători și a iscat oprobiul altora. Cântarea cântărilor sau poema poemelorv( poemul între poeme) a fost considerat, din punct de vedere literar ca cel mai vechi text care vorbește despre sentimentele de iubire, cât și unul din cel mai reușite poeme de dragoste scrise de-a lungul timpului. Din punctul de vedere al exegeților, acesta era singurul text din Vechiul Testament în care nu apărea numele Divinității. Totodată era privit ca un cântec de nuntă specific zonei mediteraneene, asemănător cu cele ale egiptenilor și grecilor. În cele din urmă, însă, a prevalat interpretarea rabinică și cea creștină, cea a alegorismului poemului, care prezintă , sub forma întâlnirii celor doi, epopeea exodului sau uniunea lui Iahve cu poporul lui Israel. Exegeza creștină a acceptat poemul datorită identificării reflecțiilor poetice ce revelau iubirea lui Hristos față de Biserică. Poemul are o structură dramatică dată de întreținerea unei stări de tensiune creată de dubla temă a iubirii pasionale. La nivel structurii poemului, cei doi îndrăgostiți laudă pe iubirea și se uimesc de frumusețea trupurilor, o uimire tradusă la nivel semantic prin cuvinte de laudă, comparații din care transpare o aprinsă senzualitate a dorinței și chemării reciproce. Cele 21 de gravuri prezintă grafic capitolele poemului, în număr de 8 – întâlnirea dintre cei doi, lauda reciprocă a frumuseții, mărturisirea recirpocă a iubirii dintre cei doi, numită sugestiv pentru modul unic în care este redată, ”arătarea iubirii”. Poemul a fost un subiect generos de reprezentare pentru Klein datorită comparațiilor vii și descrierilor în care abundă referințele la natura înconjurătoare. Artistul a pus accent pe momentele dintre protagoniști, căutarea senzorială a trupurilor atât de legate de naturalul în toate formele sale de manifestare: ”cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete”, ”cum este mărul între copaci, așa este dragul meu printre flăcăi”, ”iar buzele lui, la fel cu crinii roșii, în mir mirositor sunt scăldate”, ”sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale, ca mirosul de mere”. Sunt punctate de asemenea și momente importante din aparenta ”desfășurare” a poemului: ”răpește-mă, ia-mă cu tine, hai să fugim”, ”el m-a dus în camera de ospăț, și sus, drept steag, era iubirea”, ”stînga sa este sub cap la mineși cu dreapta lui mă cuprinde”, ”Solomon are șaizeci de regine și optzeci de concubine, iar fecioare, socoteala cine le-o mai ține”, ”avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră când ea ar fi pețită?”

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.