30. La înmormântarea lui Lumânărică

Stoenescu a reușit să ajungă în Paris la numai 16 ani, unde s-a înscris la Academia Julian, sub îndrumarea luiJean Paul Laurens. Deși în 1902 s-a înscris la cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase, a continuat să frecventeze atelierul lui Laurens din Dépôt de Marbes până în 1911. Acesta îl invitase să lucreze alături de el, remarcându-l la Salonul Oficial din 1905. L-a cunoscut astfel pe Rodin şi Bourdelle şi a participat la realizarea comenzilor avute de Laurens din partea statului francez. Prezență nelipsită a salonelor din țară sau din străinătate, Eustațiu Stoenescu s-a dedicat după anii de studiu, exclusiv picturii, obținând o extraordinară dexteritate de a picta. În 1914 a fost medaliat pentru lucrarea „Dejunul” expusă la Salonul Oficial din Paris, moment de recunoaștere a valorii artistice. Perceput ca un excelent portretist, Stoenescu îi recunoștea ca maeștri pe Velazquez și Whistler, deși la începutul carierei portretistica nu era o opțiune clară, vedutele și naturile sale statice fiind apreciate. Portretul profesorului Laurens, expus în 1925, la Paris, i-a confirmat realul talent de surprindere psihologică a trăsăturilor esențiale, dar și tehnica ce amintea de Derain. Recunoașterea în America vine odată cu expoziția din 1930, organizată la Durand Ruel din New York. Din 1930 a început să petreacă mai mult timp în țară, deschizând o expoziție la Automobil Club și organizând întâlniri la el în atelier. Din punctul de vedere al carierei, apogeul avea să îl cunoscă începând cu 1936, când a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase (avea să devină rector în 1941) și a participat la înființarea asociației Arta (1937). Având în vedere maniera de pictură și subiectele atacate de Stoenescu pe întreaga durată a carierei, atunci când privim opera de față înțelegem impactul pe care l-au avut evenimentele primei jumătăți a deceniului 5 al secolului trecut, când războiul, sărăcia și foametea se resimțeau în toate păturile sociale. Chiar și averea celui ce avea să cumpere “Înmormântarea lui Lumânărică”, principele Constantin Brâncoveanu avea de suferit, pierzând în acea perioadă multe dintre proprietățile cu care gaja. Subiectul delicat, profund, cu intense tente expresioniste pare să fie unic în pictura lui Stoenescu, care nu a avut aproape deloc porniri sociale în subiectele sale. Dacă ne gândim că primul război mondial nu a lăsat nici o amprenta asupra creației sale, în fapt nici al doilea război, ci doar această compoziție emoționantă, evident ne intrigă faptul ce a dus la pictarea unei scene dure din viața cotidiană. În plan compozițional, alaiul de oameni îl regăsim în prima etapă de creație, când Stoenescu era influențat de Grigorescu, însă subiectul propriu-zis pare desprins din dramele războiului. Dimensiunile mari pe care se relevă scena impresionează și ele, făcând posibilă o “enumerare” a șirului uman, condus în stil monastic de un copil ce cară o crucea prea mare. Pictată în tonuri închise, neutre, reci și impersonale, compoziția nu necesită o definire explicită a personajelor ce sunt scurt punctate, ținta estetică fiind tocmai amintirea unei procesiuni ancestrale, atât de umană și implacabilă. (I.P.)

Bibliografie

OPRESCU, George, Stoenescu, Ed. Casa Școalelor, București, 1946 REZEANU, Paul, Eustațiu Stoenescu, Ed. ARC – 2000, București

Dimensiuni

width 115 cm, height 49.5 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe lemn, semnat şi datat stânga jos, cu negru, E. Stoenescu, 1946

Informații documentare

Proveniență: anii ‘40, în colecția Principelui Constantin Basarab-Brâncoveanu (1875 - 1967), Conte de Ungaria, prinț al Sf. Imperiu Roman și al Sf. Imperiu Romano-bizantin, cavaler ereditar al clasei superioare a Ordinului Imperial Constantinian Sf. Gheorghe; anii ‘60, în colecția Tiberiu Puica; anii ‘80, în importantă colecție clujeană. Opera este reprodusă în monografia "Eustațiu Stoenescu", George Oprescu, Ed. Casa Școalelor, București, 1946 la pag.173, cat. 87. Opera este reprodusă în monografia "Stoenescu", Paul Rezeanu, Ed. Meridiane, București, 1983 la cat. 37, sub titlul "Înmormântarea". Opera este reprodusă în monografia "Eustațiu Stoenescu", Paul Rezeanu, Ed. ARC-2000, București la cat. 28 și menționată la pag. 27.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.