28. Mioare

“Numai într-o schiță poți rămâne sincer până la sfârșit, într-un tablou migălit începi să te observi, - și din momentul acela e mai mult meșteșug, decât artă” se confesa Grigorescu într-una din desele discuții avute cu bunul prieten Al. Vlahuță. Chiar dacă uleiul de față pare că depășește statutul de schiță, grăitor fiind aspectul “îngrijit” pe care îl are pânza, opera răspunde aceleiași premise estetice față de care Grigorescu se relaționa. Dacă stăm și analizăm întreaga creație a pictorului și căutăm recurența motivului – oița – nu putem să ignorăm faptul că majoritatea compozițiilor ce cuprind acest motiv au un “statut” mai special. Clasicele uleiuri cu turme de oi, cu ciobănași sau cu țărăncuțe cu fuior ce par că se îngrijesc de mioare sunt cele ce alcătuiesc fondul profund al tablourilor ce marchează integrarea motivului în creația grigoresciană și se diferențiază și estetic de tipologia operei de față. Astfel putem apropia mai mult “Mioarele” de studio- schiță, fără însă de a-i diminua importanța picturală. Lucrat într-o paletă restrânsă de alburi și neutre, uleiul este o demonstraţie de virtuozitate ce atestă stilul inconfundabil, alert şi concentrat al artistului când pictează în plein air, capacitatea de a reda sintetic forma. În ceea ce privește motivul, Grigorescu ni se relevă drept un fin cunoscător al calităților anatomice, dar și asupra modelității de transpunere din desen în ulei. Redarea rezumativă a capului de oaie- cu a ei specifică formă a craniului este rezultatul unui exerciţiu îndelungat de studiu - desen cu modelul în faţă - cu punct de plecare în vremea uceniciei la Barbizon şi Marlotte. Apariția animalului în pictura lui Grigorescu este evident influențată de perioada petrecută între realiștii din preajma pădurii Fontainebleau, și, chiar dacă era considerat un motiv minor, acesta își găsea rezonanță în contextul temei țăranului, atât de des întâlnită și la un Millet sau Courbet. Animalul domestic (oaia, bouleanul, cîinele), alături de vânat (chiar dacă pictura cu temă cinegetică este mai rară la Grigorescu) a reprezentat ocazia aprofundării lumii pastorale românești, în care Grigorescu regăsea aproape toate temele rurale franțuzești sub influența cărora s-a format ca artist matur. Nenumăratele crochiuri în creion (vezi “Boulean”, M.N.A.R, inv. 2589, “Studiu de câine”, M.N.A.R. inv. 2571 etc.) cărbune sau peniță atestă interesul intens al lui Grigorescu pentru aceste subiecte, care, dacă nu sunt utilizate în compozițiile binecunoscute, apar în astfel de uleiuri de o mai intimă rezonanță. Astfel de opere, create în stilul unui “portret”( vezi “Miei”, Muzeul Zambaccian, inv. 11, “Capete de vite”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, inv. 15 sau “Cap de bou”, M.N.A.R., inv. 3451) devin astfel lucrări de sine stătătoare, având o prestanță picturală aparte, dar și o tratare în limbaj modern. (I.P.)

Bibliografie

NICULESCU, Remus, „Expoziția Nicolae Grigorescu”, catalog de, Muzeul de Artă RPR, 1957 OPRESCU, George „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, ed.Meridiane, 1970 VLAHUȚĂ, Al. „Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi opera lui”, ediţia Casei Şcoalelor, Bucureşti, Socec, 1910

Dimensiuni

custom 35x26.5

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Informații documentare

Proveniență: colecţie privată bucureşteană.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.