Bibliografie

DRĂGUȚ, Vasile, “Fr. Șirato”, E.S.P.L.A., București, 1956 ISPIR, Mihai, “Francisc Șirato”, Ed. Meridiane, București, 197

ulei pe carton, 61 x 49 cm, semnat stânga jos, cu brun, Şirato

În deceniul al treilea al secolului trecut, tipologia umană pe care o accesează și o aprofundează Șirato cunoaște o evoluție specifică, racordată la spiritul umanist în care pictorul se regăsea încă din peri- oada primului Război Mondial. Desigur că influența omului asupra artei lui Șirato nu s-a manifestat prin eliminarea subiectelor neutre, peisajul fiind preponderent, chiar dacă naturile statice aveau o însemnătate mai redusă. Portretistica se dezvoltă având la bază cunoașterea sufletului uman, calitate pe care pictorul o cunoscuse și o modelase cu un deceniu înaintea apariției marilor compoziții tematice. Portretele de țărani români sau turci, ce apar la jumătatea anilor ’20, au reprezentat punctul de cotitură în arta lui Șirato nu numai din cauza calității excepționale a operelor, ci mai mult din cauza acelei redirecționări a subiectului, ce căuta să se plaseze în concordanță cu specificul românesc, unanim propovăduit în epocă. Stilul ce îi va caracteriza arta lui Șirato timp de câțiva ani în deceniul trei, eminamente influențat de specificul național, va fi împământenit în opinia publică odată cu apariția compoziției “Întâlnirea”, în 1924, moment în care reputația artistului va fi un fapt statornicit. Ceea ce ne interesează direct este inovația particularităților structurale ale operei, ce devine o constantă în arta anilor ce vor urma. Viziunea monumentală, subiectul ales și maniera picturală sunt definitorii unor opere de un puternic caracter universalist, menit să ofere un tablou coerent al vieții țăranului român. Acestei lucrări îi vor urma altele ca “Negustorul de scoarțe”, “Întoarcerea de la târg” sau “Vânzătoarea de covoare”, opere ce depășesc simplul cadru folclorizant și reușesc să atingă, sub spectrul unei arte culte, spiritualitatea populară. Aceste reușite apăreau în momentul în care Șirato începea aceste interogațiile etnografice, având în vizor nu doar provincialitatea Olteniei – cum este și cazul operei de față -, ci și o anumită deschiderea spre alte zone ale țării , relevante cercetării (picturale și tipologice). “Țărănci din Dolj” ne introduce astfel în tipologia compozițiilor realizate la jumătatea deceniului trei, opere în care găsim la Șirato un interes destul de pregnant pentru construcția planurilor. Pe lângă menționarea tipologică, pictorul construiește volumele într-o relaționare parafigurativă – fundalul arhitectural folosit drept liant în transmiterea unei instanțe monumentale, menționată și de postura și postarea celor două personaje. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.