otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Călătoriile în spaţiul francez au reprezentat pentru Șt. Popescu nu numai o necesitate academică, ci şi găsirea acelui vizual necesar exprimării sale. Apropierea de grupul artistic al lui Lucien Simon, în anii petrecuţi în Paris, îl va aduce pe Ştefan Popescu în Bretania, în aceeaşi modalitate prin care şi Steriadi descoperă nordul Franţei. Aici Popescu se va familiariza cu priveliştile generoase, unde lumina şi soarele coordonează o atmosferă inundată de albastru marin sau cel al cerului, iar perspectivele generoase vor deveni o constantă a operelor sale. Punctul de plecare în elaborarea peisajelor se modelează efectiv în faţa şevaletului, pictorul fiind atras în această perioadă de prima instanţă, atât vizuală, cât şi prima în realizarea tabloului. Pensulaţia rămâne de multe ori la nivelul unei eboşe, un lucru realizat intenţionat, Popescu fiind atras de trăsăturile picturale incipiente. Acest tip de pensulație va persista şi la revenirea în ţară, şi cu atât mai mult în cazul lucrărilor ce surprind coastele dobrogene. De pe malurile nordice ale Mării Negre, până spre golfurile Balcicului, pictorul regăseşte aceleaşi imagini puternic vizuale, pe care le picta cu câţiva ani în urmă în Bretania. Raportul dintre pastă şi planurile picturale abordate se raliază cu conceptul stilistic abordat anterior tocmai din necesitatea contopirii aceluiaşi tip de pânză ca în perioada influenţată de Simon şi Charles Cottet. Vibraţia tonurilor este atinsă prin menajarea cromatică a suprafeţei pictate, asupra căreia se revine din ce în ce mai puţin, rarefierea pensulaţiei fiind necesară pentru atingerea unei relaxări plastice. Popescu descoperă sud-estul ţării cam în aceeaşi perioadă cu Steriadi, fiind prezent în 1922 la expoziţia „Cercului intim” la Balcic, alături de Steriadi, Petraşcu sau Cecilia Cuţescu Storck. Însă nu numai oraşul a reprezentat un punct de interes, ci mai ales priveliştile coastei. Popescu călătoreşte pe ţărmurile mării în căutarea acelor imagini puternic revelatoare, iar şevaletul sau caietul de schiţe devin uneltele principale ale universului plastic. În lucrarea de faţă, Popescu recompune o vedere cu coasta din zona Capului Caliacra, probabil una dintre cele mai expresive locuri ale ţărmului Mării Negre. Motiv frecvent în epocă, apare în opera mai multor pictori ce călătoresc spre Balcic. Maniera personală prin care pictorul nostru abordează această vedere este oferită tocmai de învăţăturile bretone. În plus, Ştefan Popescu era recunoscut drept unul dintre cei mai buni desenatori, aşadar redarea perspectivei şi efectelor vizuale nu îl solicită. Astfel interogaţiile cromatice sunt singurele lucruri care trebuiesc rezolvate. Pornind de la această premisă, Popescu desparte complexul pictural în mai multe registre, pe care le abordează individual, însă având în vedere o viziune unitară. Aşadar, putem observa punctele tari ale operei care sunt oferite de contrastele valorice iscusite de artist. Marea este colorată de un albastru foarte puternic, într-o pată de culoare relativ uniformă, fără valenţări sau nuanţări demne de menţionat. Profunzimea conferită mării apare în contrast cu ţărmul, care, în afară de faptul că este realizat în ocruri şi tente de verzui, se diferenţiază de întinderea de apă şi prin multitudinea planurilor ce se întrepătrund. Astfel descoperim două planuri alăturate ce echilibrează compoziţia prin alternanţa cald-rece, în ceea ce ţine de rezolvarea cromatică, sau armonizează spaţiul prin planurile de execuţie diferite. Cele două registre sunt integrate inteligent în compoziţia finală prin traversarea în profunzime a lucrării, pornind de la punctul de observare, până spre orizontul delimitat de cer. Acesta este realizat tocmai în maniera amintită mai sus, în pensulaţie rapidă, cu o împăstare relativ neglijentă, unde ochiul este influenţat puternic de efectul luminos existent la întrepătrunderea dintre calcaroasele stânci şi albastrul reflectat al mării. Popescu pare să transpună în culoare cuvintele lui Gala Galaction atunci când acesta descria capul Caliacra: ”….malurile se risipesc tivite cu aur, dar imprecise din pricina visului mării şi a cerului. Spre răsărit, albastrul de deasupra şi cel de jos intră în cuptoarele soarelui şi se prefac în argint şi în aur fluid….”.
Bibliografie
OPRESCU, George, “Ştefan Popescu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958
OPRESCU, George, POPESCU, Mircea, “Ştefan Popescu desenator”, Ed. Academiei R.P. Române, Bucureşti, 1961
PĂULEANU, Doina, “Balcicul în pictura românească”, Ed. ARC 2000, Bucureşti, 2004
Dimensiuni
width 65 cm, height 50 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, St.Popescu
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Călătoriile în spaţiul francez au reprezentat pentru Șt. Popescu nu numai o necesitate academică, ci şi găsirea acelui vizual necesar exprimării sale. Apropierea de grupul artistic al lui Lucien Simon, în anii petrecuţi în Paris, îl va aduce pe Ştefan Popescu în Bretania, în aceeaşi modalitate prin care şi Steriadi descoperă nordul Franţei. Aici Popescu se va familiariza cu priveliştile generoase, unde lumina şi soarele coordonează o atmosferă inundată de albastru marin sau cel al cerului, iar perspectivele generoase vor deveni o constantă a operelor sale. Punctul de plecare în elaborarea peisajelor se modelează efectiv în faţa şevaletului, pictorul fiind atras în această perioadă de prima instanţă, atât vizuală, cât şi prima în realizarea tabloului. Pensulaţia rămâne de multe ori la nivelul unei eboşe, un lucru realizat intenţionat, Popescu fiind atras de trăsăturile picturale incipiente. Acest tip de pensulație va persista şi la revenirea în ţară, şi cu atât mai mult în cazul lucrărilor ce surprind coastele dobrogene. De pe malurile nordice ale Mării Negre, până spre golfurile Balcicului, pictorul regăseşte aceleaşi imagini puternic vizuale, pe care le picta cu câţiva ani în urmă în Bretania. Raportul dintre pastă şi planurile picturale abordate se raliază cu conceptul stilistic abordat anterior tocmai din necesitatea contopirii aceluiaşi tip de pânză ca în perioada influenţată de Simon şi Charles Cottet. Vibraţia tonurilor este atinsă prin menajarea cromatică a suprafeţei pictate, asupra căreia se revine din ce în ce mai puţin, rarefierea pensulaţiei fiind necesară pentru atingerea unei relaxări plastice. Popescu descoperă sud-estul ţării cam în aceeaşi perioadă cu Steriadi, fiind prezent în 1922 la expoziţia „Cercului intim” la Balcic, alături de Steriadi, Petraşcu sau Cecilia Cuţescu Storck. Însă nu numai oraşul a reprezentat un punct de interes, ci mai ales priveliştile coastei. Popescu călătoreşte pe ţărmurile mării în căutarea acelor imagini puternic revelatoare, iar şevaletul sau caietul de schiţe devin uneltele principale ale universului plastic. În lucrarea de faţă, Popescu recompune o vedere cu coasta din zona Capului Caliacra, probabil una dintre cele mai expresive locuri ale ţărmului Mării Negre. Motiv frecvent în epocă, apare în opera mai multor pictori ce călătoresc spre Balcic. Maniera personală prin care pictorul nostru abordează această vedere este oferită tocmai de învăţăturile bretone. În plus, Ştefan Popescu era recunoscut drept unul dintre cei mai buni desenatori, aşadar redarea perspectivei şi efectelor vizuale nu îl solicită. Astfel interogaţiile cromatice sunt singurele lucruri care trebuiesc rezolvate. Pornind de la această premisă, Popescu desparte complexul pictural în mai multe registre, pe care le abordează individual, însă având în vedere o viziune unitară. Aşadar, putem observa punctele tari ale operei care sunt oferite de contrastele valorice iscusite de artist. Marea este colorată de un albastru foarte puternic, într-o pată de culoare relativ uniformă, fără valenţări sau nuanţări demne de menţionat. Profunzimea conferită mării apare în contrast cu ţărmul, care, în afară de faptul că este realizat în ocruri şi tente de verzui, se diferenţiază de întinderea de apă şi prin multitudinea planurilor ce se întrepătrund. Astfel descoperim două planuri alăturate ce echilibrează compoziţia prin alternanţa cald-rece, în ceea ce ţine de rezolvarea cromatică, sau armonizează spaţiul prin planurile de execuţie diferite. Cele două registre sunt integrate inteligent în compoziţia finală prin traversarea în profunzime a lucrării, pornind de la punctul de observare, până spre orizontul delimitat de cer. Acesta este realizat tocmai în maniera amintită mai sus, în pensulaţie rapidă, cu o împăstare relativ neglijentă, unde ochiul este influenţat puternic de efectul luminos existent la întrepătrunderea dintre calcaroasele stânci şi albastrul reflectat al mării. Popescu pare să transpună în culoare cuvintele lui Gala Galaction atunci când acesta descria capul Caliacra: ”….malurile se risipesc tivite cu aur, dar imprecise din pricina visului mării şi a cerului. Spre răsărit, albastrul de deasupra şi cel de jos intră în cuptoarele soarelui şi se prefac în argint şi în aur fluid….”.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
