otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Viaţa ţăranului român şi-a găsit în opera lui Grigorescu elogiul, precum în cea a lui Millet, unde ţăranul francez devenea stâlpul unei epoci. Varianta românească pe care Grigorescu a reușit să o interpună subiectelor preluate a dus la conceperea unor motive dislocate din timp și spațiu, chiar dacă personajele puteau oricând să fie reintroduse fie în ruralitatea primordială, fie pe luncile și văile muntenești. Principalul efect atins de pictor a constat în evitarea scenei de gen în peisaj, tipologie picturală care o întâlnim în “peisajele” lui Aman. În ceea ce privește ciclul tematic abordat de față – viața țăranului, acesta se esențializează în faza de maturitate, progresând chiar către perioada “albă”. Această esențializare a dus la remodelarea figurii țărănești, care, transpusă prin siluete emblematice dar neindividualizabile, a dus la crearea tabloului idilic al vieții de la sat. Apar astfel modelul tipic de frumusețe feminină, reprezentat în chipurile țărăncilor tinere și mereu vesele, modelul țăranului sau ciobanului, zvelt, ștrengar dar demn, sau tipologia muncii, prezentată mereu în fazele ei marginale, plecarea sau întoarcerea de la târg sau câmp. Dacă apelăm la întregul imaginar grigorescian observăm cum munca dispare, însă mereu e prezentat grupul uman, fie în care cu boi, fie în adevărate caravane spre sau dinspre locul efectiv al activității. Tocmai această extragere a acțiuni din discursul pictural caracterizează ciclul carelor cu boi, motiv ce se încarcă de lirismul tipic unei stări de suspendare temporală. Motivul drumului îl atrage pe Grigorescu în special în perspectiva specificității inițiale a întregii activități. Fără să renunțe la dezideratele plein-airiste, toate sursele de vizual sunt integrate peisajului, sau mai mult, naturii, drept deținătoare a cadrului compozițional. Așadar, în dezvoltarea plastică, rămân primordiale culoarea și lumina. Tratarea repetată a motivului reprezentat de carul cu boi, sau a celorlalte subiecte îndrăgite a condus la critici neapreciative, fiind considerat manierist. Dar însuși actul pictural deneagă în mare măsură această valență mai mult sau mai puțin negativă. “Repetiția în artă?- vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu, căci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai odată și numai dintr-un punct de vedere, crede că l-a văzut destul”, iată ce declara Grigorescu când era chestionat în această privință. În plus, întreaga sa perioadă de maturitate a fost caracterizată de o pictură dominată de sentiment. Astfel trăirea s-a refugiat în pensulație, atât de grăitoare în ultimii ani de creație. În special după 1890, anul în care Câmpina și împrejurimile devin principala sursă de vizual, Grigorescu a creat acel imaginar rustic, iar majoritatea peisajelor, cu sau fără prezență umană, sunt definite de tușa liberă, voioasă, ce nu trădează în nici o clipă mâna unuia ce se repetă inestetic. La o scrutare a întregii creații grigoresciene, cea relevantă perioadei și ciclului din care provine și “Car cu boi”, putem lesne observa întâietatea unei anumite modalități de pictare. Acest tipism este imortalizat în sumedenia carelor cu boi care par că vin, desigur, din punctul de vedere al observatorului Grigorescu. Aproape toate scenele care înfățișează și portretizează viața țăranului român sunt caracterizate, și deopotrivă pictate, într-un spirit mai mult decât optimist. Acea idealizare s-a concretizat prin prezentarea, fără cusur, a unui trai ușor, voios, chiar într-un spirit relaxat și vesel. Vicisitudinile vieții sunt excluse de Grigorescu, care alege mereu subiecte gene-ralizate, adevărate, dar filtrate mereu prin propria-i viziune estetică, care, evident nu tolerează părțile urâte și grele ale existenței. Pornind de aici putem extrapola și concretiza că pictura motivului trecător (întocmai dar și figurativ) se încadrează într-o notă distinctă. Probabil că Grigorescu punea în discuție atemporalitatea subiectului, care astfel pictat, cădea pradă timpului- timpul îmbătrânește, urâțește și omoară. Însă micul panel de lemn (24,5 x 45 cm) este construit de Grigorescu după precepte picturale bine stabilite, efectele cromatice devenind singurele susceptibile unor intrepretări subiective. Subiectul nu este încărcat de senzații tranzitorii, ci se regăsește în rândul operelor realizate pentru pur efect pictural. Acest impresionism personalizat al lui Grigorescu, stil împroprietărit tocmai prin alipirea unor motive naționale compozițiilor, vine să întregească viziunea artistului asupra lucrului văzut, senzațiile și sentimentele fiind limitate la nivelul direct senzorial, vizual, poate chiar tactil. Fluiditatea pastei conferă impresia de instantaneu, instanța fiind subjugată exclusiv culorii și pensulației. Peisajul este prezentat într-o lumină puternică de amiază, fapt relevat în special de pictarea eficace a registrului ceresc (albul împăstat prin cuțitul de paletă). Prospețimea și vivacitatea compoziției sunt atinse prin contrapunerea valorică a cerului, pictat în cele mai diafane acorduri de alb, cu registrul terestru, mo-delat în variațiuni de intensități penetrante, tipice suprafeței (verdele vegetației, ocrul teros).
Bibliografie
BREZIANU, Barbu, "Nicolae Grigorescu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 ENACHE, Monica (şi alţii), "Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)", MNAR, 2008 NICULESCU, Remus "Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog" de, Muzeul de artă al Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 OPRESCU, George, "Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani", Bucuresti, ed.Meridiane, 1970 VLAHUŢĂ, Alexandru," Pictorul Nicolae Grigorescu", Bucureşti, 1910
Dimensiuni
width 45 cm, height 24.5 cm
Descriere
ulei pe lemn, semnat dreapta jos, cu roșu, "Grigorescu"
Lot.material_carats
ulei pe lemn
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Viaţa ţăranului român şi-a găsit în opera lui Grigorescu elogiul, precum în cea a lui Millet, unde ţăranul francez devenea stâlpul unei epoci. Varianta românească pe care Grigorescu a reușit să o interpună subiectelor preluate a dus la conceperea unor motive dislocate din timp și spațiu, chiar dacă personajele puteau oricând să fie reintroduse fie în ruralitatea primordială, fie pe luncile și văile muntenești. Principalul efect atins de pictor a constat în evitarea scenei de gen în peisaj, tipologie picturală care o întâlnim în “peisajele” lui Aman. În ceea ce privește ciclul tematic abordat de față – viața țăranului, acesta se esențializează în faza de maturitate, progresând chiar către perioada “albă”. Această esențializare a dus la remodelarea figurii țărănești, care, transpusă prin siluete emblematice dar neindividualizabile, a dus la crearea tabloului idilic al vieții de la sat. Apar astfel modelul tipic de frumusețe feminină, reprezentat în chipurile țărăncilor tinere și mereu vesele, modelul țăranului sau ciobanului, zvelt, ștrengar dar demn, sau tipologia muncii, prezentată mereu în fazele ei marginale, plecarea sau întoarcerea de la târg sau câmp. Dacă apelăm la întregul imaginar grigorescian observăm cum munca dispare, însă mereu e prezentat grupul uman, fie în care cu boi, fie în adevărate caravane spre sau dinspre locul efectiv al activității. Tocmai această extragere a acțiuni din discursul pictural caracterizează ciclul carelor cu boi, motiv ce se încarcă de lirismul tipic unei stări de suspendare temporală. Motivul drumului îl atrage pe Grigorescu în special în perspectiva specificității inițiale a întregii activități. Fără să renunțe la dezideratele plein-airiste, toate sursele de vizual sunt integrate peisajului, sau mai mult, naturii, drept deținătoare a cadrului compozițional. Așadar, în dezvoltarea plastică, rămân primordiale culoarea și lumina. Tratarea repetată a motivului reprezentat de carul cu boi, sau a celorlalte subiecte îndrăgite a condus la critici neapreciative, fiind considerat manierist. Dar însuși actul pictural deneagă în mare măsură această valență mai mult sau mai puțin negativă. “Repetiția în artă?- vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu, căci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai odată și numai dintr-un punct de vedere, crede că l-a văzut destul”, iată ce declara Grigorescu când era chestionat în această privință. În plus, întreaga sa perioadă de maturitate a fost caracterizată de o pictură dominată de sentiment. Astfel trăirea s-a refugiat în pensulație, atât de grăitoare în ultimii ani de creație. În special după 1890, anul în care Câmpina și împrejurimile devin principala sursă de vizual, Grigorescu a creat acel imaginar rustic, iar majoritatea peisajelor, cu sau fără prezență umană, sunt definite de tușa liberă, voioasă, ce nu trădează în nici o clipă mâna unuia ce se repetă inestetic. La o scrutare a întregii creații grigoresciene, cea relevantă perioadei și ciclului din care provine și “Car cu boi”, putem lesne observa întâietatea unei anumite modalități de pictare. Acest tipism este imortalizat în sumedenia carelor cu boi care par că vin, desigur, din punctul de vedere al observatorului Grigorescu. Aproape toate scenele care înfățișează și portretizează viața țăranului român sunt caracterizate, și deopotrivă pictate, într-un spirit mai mult decât optimist. Acea idealizare s-a concretizat prin prezentarea, fără cusur, a unui trai ușor, voios, chiar într-un spirit relaxat și vesel. Vicisitudinile vieții sunt excluse de Grigorescu, care alege mereu subiecte gene-ralizate, adevărate, dar filtrate mereu prin propria-i viziune estetică, care, evident nu tolerează părțile urâte și grele ale existenței. Pornind de aici putem extrapola și concretiza că pictura motivului trecător (întocmai dar și figurativ) se încadrează într-o notă distinctă. Probabil că Grigorescu punea în discuție atemporalitatea subiectului, care astfel pictat, cădea pradă timpului- timpul îmbătrânește, urâțește și omoară. Însă micul panel de lemn (24,5 x 45 cm) este construit de Grigorescu după precepte picturale bine stabilite, efectele cromatice devenind singurele susceptibile unor intrepretări subiective. Subiectul nu este încărcat de senzații tranzitorii, ci se regăsește în rândul operelor realizate pentru pur efect pictural. Acest impresionism personalizat al lui Grigorescu, stil împroprietărit tocmai prin alipirea unor motive naționale compozițiilor, vine să întregească viziunea artistului asupra lucrului văzut, senzațiile și sentimentele fiind limitate la nivelul direct senzorial, vizual, poate chiar tactil. Fluiditatea pastei conferă impresia de instantaneu, instanța fiind subjugată exclusiv culorii și pensulației. Peisajul este prezentat într-o lumină puternică de amiază, fapt relevat în special de pictarea eficace a registrului ceresc (albul împăstat prin cuțitul de paletă). Prospețimea și vivacitatea compoziției sunt atinse prin contrapunerea valorică a cerului, pictat în cele mai diafane acorduri de alb, cu registrul terestru, mo-delat în variațiuni de intensități penetrante, tipice suprafeței (verdele vegetației, ocrul teros).
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
