130. Cherhanale la Tulcea

Atras de noile manifestări franceze de avangardă, Dărăscu vizitează colecţiile, expoziţiile, muzeele pariziene și frecventează atelierele, preluând de fiecare dată acele principii ce se potriveau mai bine personalităţii şi viziunii sale artistice. În primul rând va aplica picturii sale constrastul simultan optic, foarte practicat de impresionişti, iar pictura de peisaje în plein-air îi va lumina paleta cromatică. O nouă etapă în pictura lui Dărăscu este marcată de studiul lui Signac („De la Delacroix la neoimpresionism”) şi de textele lui Chevreul pe tema legilor de optică ce guvernează raporturile dintre culori. Ecourile acestor lecturi vor deveni vizibile începând cu operele expuse la Ateneu, în 1913. În lunga carieră artistică a lui Nicolae Dărăscu, criticii de artă au distins trei perioade de creaţie (1908-1920, 1920-1944, 1944-1959), cea mai reprezentativă pentru arta românească fiind cea secundă, în care se remarcă drept un artist exponenţial pentru arta propriei ţări. Permanent interesat de lumina şi de atmosfera ce determină jocul de culori, în cea de-a doua perioadă noutatea stilistică este strîns legată de conceptul de formă şi construirea acesteia. Culoarea este şi de această dată „actorul” principal în realizarea formelor şi a volumelor, unde intenţia pentru un efect plastic nu este deloc ocolită. Incursiunile dobrogene, în special în zona Deltei Dunării, cea cu ape argintii, cherhanale, cafenele şi stufăriş, aduc un efect de ezitare între dramatic şi pitoresc, cu opere inspirate din cotidianul localnicilor şi, alături de acestea, numeroase peisaje. Acordurile cromatice apar acum puţin tensionate, cu tonuri de pământ, creând astfel o atmosferă uşor încordată ce învăluie întreg peisajul. Nostalgică, opera „Cherhanale” se înscrie în rândul peisajelor dărăsciene lirice, dedicate spaţiului danubian de altă dată. Observate într-o zi mohorâtă, cu o lumină cenuşie, cherhanalele tulcene lasă să se resimtă atmosfera de nemişcare, specifică înserării cu mai multe bărci care adastă la mal. În tonalitatea generală de griuri argintate se pun în valoare câteva ocruri calde ale cherhanalelor şi accente atenuate de roşu, distribuite uniform pe întreaga suprafaţă a tabloului. Spre deosebire de cromatica primei perioade, acum Dărăscu tinde către un rafinament coloristic, conferind uneori pânzelor sale o materialitate aproape diafană. (M.N.)

Bibliografie

Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

Dimensiuni

custom 49,5

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu roșu, Dărăscu

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.