Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
IONESCU, Adrian-Silvan, ”Centenar. Theodor Aman”, Editura Venus București, 1991
ȘUTEU, Greta, ”Aman - Pictorul”, Editura Muzeului Municipiului București, 2017
RĂDUESCU, Mihaela, ”Politica și exegeza operei lui Theodor Aman” în Adrian-Silvan Ionescu (coordonator), Centenar Theodor Aman, 1991
ulei pe lemn, 22.5 x 16.5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, ”Aman”
Viața și cariera lui Theodor Aman au reprezentat un interes continuu pentru istorici, cronicari, monografiști și istorici ai artei încă din primii ani de la dispariția artistului. Trecută prin epoci și generații multiple, Aman rămâne figura inaugurală a picturii românești moderne, un artist care a contribuit decisiv la aducerea în actualitate a picturii autohtone.
Astfel, revenind la pictură, descoperim un pictor ce își mută centrul (sau centrele) de interes. În anul 1850, aflat la Paris pentru studii, Theodor Aman este martorul unui curent romantic apărut ca un răspuns la constrângerile estetice ale vremii. Această mișcare artistică aduce în prim plan fascinația pentru mistere, mituri și simboluri, pentru lumi necunoscute, pentru exotism. Astfel, filonul oriental, influențat de o estetică romantică și de stereotipurile orientalismului văzut dintr-o perspectivă europeană, se afirmă drept o tematică recurentă în creația lui Aman.
Artistul cunoaște orientul încă din tinerețe, când imediat după finalizarea studiilor, vizitează Constantinopol și Crimeea. Dominat de latura sa dinamică și avânt romantic, întâlnirea cu locuri grecești și turcești nu îl lasă indiferent. Aflat ”la un loc în Asia ce se numea Apele Dulci”, așa cum aflăm din corespondențele către fratele său, Aman remarcă femei ”în costumele lor pitorești și de deosebite culori tranșante, care la soare fac un efect admirabil, [și] care stau trântite pe covoare cu ciubucele în gură și cu papucii dinainte”. Secvența pare să anticipeze laitmotivul femeii orientale din lucrările sale de mai târziu, din perioada anilor de după 1850.
Acest ciclu artistic este marcat de numeroase compoziții ce includ cadâne - femei ale haremului, cântărețe, culcate sau fumând narghileaua. Artistul nu pictează aceste scene după model, așa cum au făcut-o unii dintre contemporanii săi. Majoritatea scenelor sunt elaborate artificial, compuse în atelier. Aman ne oferă un orient idealizat, reconstruit aproape într-o manieră coregrafică. Piesele colecției orientale se regăsesc repetate în recuzita compozițiilor din această perioadă: ciubucul, narghileaua, măsuța cu cafea, draperiile și pernele turcești. Prezența lor insinuează o notă nostalgică pentru ambianța orientală în ipostaza autentică. Amintim lucrări precum ”Cadână citind”, ”Odaliscă cu narghilea”, ”Odaliscă cu mandolină”, ”Interior de serai”, și ”Cadână”.
Compoziția de față este reprezentativă pentru acest ciclu orientalist, fascinând, printr-un joc de umbre și lumini, care accentuează farmecul și misterul acestui univers atent elaborat. Vedem cum, în viziunea lui Aman, lumea orientală emană seninătate, lirism și senzualitate. (L.M.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.