305. Veneţia (Ponte Rialto)

Veneţia a stimulat imaginaţia pictorilor timp de secole, prin claritatea aerului saturat de apă şi cerul mereu senin, Guardi şi Canaletto, reprezentanţii secolului al XVIII-lea veneţian, preocupându-se în mod deosebit de a evoca în imagini oraşul. Primii pictori călători aici fuseseră Dürer şi pictorii flamanzi Rubens şi Van Dyck, urmaţi de El Greco şi Velázquez, romanticul Byron şi generaţia impresioniştilor şi a postimpresioniştilor: Turner, Corot, Manet, Renoir, Signac. Dintre pictorii români, Dărăscu a ilustrat în culori strălucitoare canalele şi palatele Serenissimei, atras de mirajul apei în vecinătatea zidurilor solide. O parte dintre peisagiştii Veneţiei şi-au axat problematica pe transformările care au loc în forma şi materia obiectelor, în funcţie de lumina reverberată în particulele de apă din atmosferă. Gheorghe Petraşcu descrie însă materialitatea gravă şi fastuoasă a oraşului de pe lagună, pe care îl arată în aspectele sale monumentale şi durabile, oferindu-i același aspect de materialitate ca și în cazul celorlalte spații vizitate. În cele trei decenii care încadrează călătoriile realizate de Petrașcu la Veneția, timp în care se pare ca a vizitat în 10 rânduri orașul, pictorul avea să conceapă un adevărat corolar imaginar, definit de tipologia atât de recognoscibilă. Dacă în 1902 întreprindea prima vizită, destul de rapidă și fără un efect important asupra artei sale, vizitele cu adevărat grăitoare aveau să aibă loc în perioada interbelică. Din sejurul realizat în cursul anului 1924 ne parvin o serie de opere ce ilustrează nu doar pitorescul venețian, ci și trăsăturile cele mai statornice și pregnante ale picturii de atunci a maestrului. Aceste tablouri, definite atât de caracteristicile oferite de monumentalitatea surprinsă, cât și aplecarea pentru o artă a tonurilor reci, îl plasează pe Petrașcu între cei mai importanți pictori ai Veneției. Alături de Dărăscu și Ștefan Popescu, artistul reușește să conceapă un tablou al orașului definit tocmai de acea plasticitate oferită de volum realizat în pastă. Materia dură folosită de Petraşcu, dar şi tehnica aşezării şi crestării culorii pe carton sau pe pânză elimină fluiditatea şi conferă senzaţia de încremenire a imaginii în peisajul redat de artist. Pictorul exprimă accidentalul şi tranzitoriul, amintind acea unicitate a lucrului văzut într-o fracțiune de secundă, prin picturalitate accentuată, îngrădind motivul în liniaritatea dură a tabloului. Formele redate par a fi răscolite în culoare pentru a fi regăsite în linie fermă, în structuralitatea dezarmantă a compoziției. Astfel, recognoscibilitatea motivului central nu acaparează întregul subiect, încadrarea podului Rialto în compoziție fiind făcută după considerente pur estetice. (I.P.)

Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, “Expoziția de pictură G. Petrașcu” [catalog], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975 FLOREA, Vasile, “Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989

Dimensiuni

width 35 cm, height 25 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat, datat şi localizat stânga jos, cu negru, G. Petraşcu, Veneţia, (1)924

Informații documentare

Opera este reprodusă pe coperta revistei "Universul literar", anul XLII, nr. 17, 25 aprilie 1926 cu ocazia expoziției personale Gheorghe Petrașcu, 18 aprilie - 15 mai 1926, Căminul Artelor. Totodată, în cuprinsul revistei îi este dedicat un articol redactat de Nicolae Tonitza, în postura lui de critic de artă.

Provenienţă

colecţia dr. Gheorghe Chipail.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.