Bibliografie

BOGDAN, Radu, “Theodor Aman”, E.S.P.L.A., București, 1955 Catalog “Centenar Theodor Aman”, Ed. Venus, Bucureşti, 1991 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931 FLOREA, Vasile, “Theodor Aman”, Ed. Meridiane, București, 1972

ulei pe lemn, 17 cm, 26,5, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Aman, (18)83

Activitatea lui Theodor Aman poate fi analizată pe o sumedenie de paliere, pornind de la cele strict picturale, până la cele de ordin didactic și instituțional, domeniile de activitate ale acestuia fiind la fel de importante. De la organizarea învățământului românesc, la înnoirea propriului limbaj plastic, către un discurs modern sau chiar și prin activitatea de gravor, Theodor Aman a reușit în cei aproximativ 40 de ani de activitate să se posteze în vârful culturii românești. Pictura, dincolo de faptul că este doar una dintre activitățile întreprinse, este fără îndoială una dintre cele mai atractive componente ale universului de creație ce construiește imaginea artistului Aman. Studiile la Paris, călătoriile în Orient, orientarea către o pictură modernă și împroprietărirea unei picturi în aer liber au dus către anul 1880 la o creație mult mai relevantă spațiului autohton decât la prima vedere. Chiar dacă Andreescu și Grigorescu par a fi fost singurii “moderni” din epocă, pictura lui Aman devine și ea în ultimii 10 ani de activitate un produs sincronizat la estetica vestică. Ieșirile în peisaj se întețeau încă de la începutul deceniului 8, peisajul devenind principalul mediu de comunicare picturală începând cu 1874. Această transformare avea să influențeze întreg universul imaginar, și, chiar dacă nu renunță la compoziții tipice, clasice pentru România mijlocului de secol XIX, tehnica și stilul abordat de Aman deschid un capitol nou în istoria artei românești. În acest context, scena de gen devenea în acea ultimă perioadă de creație un produs artistic foarte atractiv, arta practicată de Aman descriind un limbaj înnoit. Putem spune fără ezitări că scena de interior în sine nu este schimbată ca efect, ea fiind practicată cu aceeași pasiune încă din 1852, când Aman își picta primul atelier din Paris (Muzeul Național de Artă al României, inv. 1501). Nici măcar prototipul compoziției ce surprinde viața de noapte bucureșteană, balul sau diversele serate nu sunt o inovație, astfel de opere intrând în universul imaginar încă de la sfârșitul deceniului șase al secolului al XIX-lea. Lucrurile ce țin cu adevărat de un nou discurs stau în abordarea paletei cromatice – mult mai vii, dar poate și mai mult țin de pictura în sine. Pensulația este migăloasă, însă respectă efectele de lumină și le intuiește chiar, amintind de tehnici adiacente impresionismului. Paleta este aleasă după necesitățile scenelor alese, însă efectele sunt atinse prin mici artificii cromatice “învățate” la lucrul în natură, element tipic operelor realizate în perioada 1875-1885. Opera de față, realizată în 1883, se regăsește complet în această categorie aparte de opere. Scena de gen pictată de Aman în acei ultimi 10 ani oferă fără nicio îndoială măsura măiestriei artistului, compozițiile fiind în aceeași măsură picturi de o rară subtilitate picturală, cât și documente ale unei epoci apuse. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.