8. Fântâna nimfelor [1922]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
8. Fântâna nimfelor [1922]
1872, Bucureşti - 1942, Bucureşti
Estimare:
EUR 1.500 - 2.500
Adjudecat
EUR 3.250
Bibliografie
OPRESCU, Gheorghe, ”Fritz Storck”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955.
bronz, 15 x 10 x 9 cm, semnat lateral stânga, ”F.S.”; menționat lateral dreapta, turnătoria, ”Fabrica V.V. Rașcanu Buc. 1922”
Informații documentare
O variantă a operei este reprodusă în ”Sculptorii Storck”, Liliana Vârban, Ionel Ioniță, Dan Vasiliu, Editura Muzeului Municipiului București, București, 2006, sub denumirea ”Dănțuitoarele”.
Artistul posedă o deosebită înțelegere a materialului cu care lucrează, astfel că experimentul în diverse medii nu îi va fi străin. Frederic Storck provine dintr-o familie care se dedică artei; tatăl (Karl Storck) și fratele său (Carol Storck) au fost, de asemenea, sculptori. Crește așadar printre doi artiști consacrați și pornește călătoria pe drumul artei elucidând tainele desenului. Va urma cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, acolo unde va fi coleg cu Ștefan Luchian. Călătoria sa spre primul centru de studii din afara țării (în Italia) se va produce, ”conform tradiției medievale”, pe jos, exact așa cum urmase și tatăl său drumul Parisului cu câteva decenii în urmă. Inițial, vocația sa se va divide între pasiunea pentru arta plastică și modelaj; și muzică. În drumul său către Italia, își va petrece zilele cântând arii din ”Nibelungen” ori arii din ”Olandezul zburător”. Însă moștenirea familială ce-i ridica probleme la nivelul corzilor vocale nu l-a lăsat să se bucure cu adevărat de pasiunea muzicală. Ulterior ajunge în mediul academic münchenez și participă la expoziția de la Glaspalast, unde îi va fi conferit un premiu. În Bavaria conștientizează importanța studiului anatomic și a studiului după modelul viu, astfel că se vor distinge, din această perioadă, o serie de sculpturi menite să îl ajute pe artist să experimenteze reproducerea întocmai a detaliilor trupurilor. Interesat de proprietățile materialului cu care lucrează, va tăia singur piatra sau marmura, apropiindu-se astfel mai mult de material. Din 1906 devine profesor la Școala de Arte Frumoase și va avea misiunea de a introduce elevii în universul desenului și al modelajului. Își va asuma o abordare clasică, ce se distanțează însă de academism și va dedica o întreagă serie operelor de mici dimensiuni în care își concentrează atenția asupra subiectului uman. O primă variantă din seria de față lua naștere în anul 1916 și era intitulată sugestiv ”Dănțuitoarele”. Motivul avea să fie reluat atât în ghips patinat, cât și în bronz, semn că artistului îi era necesar experimentul și interacțiunea îndeaproape cu diversele tipuri de materiale utilizate. Remarcăm așadar un impunător vas în pereții căruia rezidă nimfele, cariatide ale universului său artistic, într-un fascinant dans feeric.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
