49. Curtea cu dovleci

Ruxandra Dreptu remarca în monografia dedicată pictorului numărul mic de peisaje care s-au transmis posterității. Folosit mai ales ca ”ambianță”, peisajul nu a fost gândit de pictor ca un gen de sine stătător, ci a dobândit statutul în urma a varii sinteze. Tematica rurală fusese aleasă ca matrice a spiritualității românești și, pe linia lui Courbet sau Millet, era folosită în peisaj pentru a da un cadru portretizării țăranilor. Băncilă are însă ”bucuria de a picta”; de aceea, în fața peisajelor rurale, tipic românești, el caută să-și adecveze limbajul pictural. Nu a renunțat la consistența pastei, așezată în straturi succesive care mineralizează peisajul, dar a regăsit în acest gen minuțiozitatea detaliului practicat în portret. Paleta nu se deschide, dar culorile devin mai luminoase, folosindu-se de alburi și de tonalități diferite. Casele țărănești par încremenite nu doar din cauza abundenței de pastă, ci și a dominantei de brun și ocru. Contrastul dintre prim-planul dominat de arhitectura lor, înconjurată de vegetația redată în tonalități închise, indică surprinderea peisajului la momentul amurgului. Cerul limpezit filtrează peisajul din fundal, dealul întrezărit devenind albastru. Accente din lumina care se stinge încet creează jocuri sugestive pe unul din pereții casei și îmbracă coroana unuia dintre copaci. (I.P.)

Bibliografie

DREPTU, Ruxandra, “Octav Băncilă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997

Dimensiuni

width 57 cm, height 57 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta sus, cu roşu, Octav Băncilă

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.