otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Ucenicia lui Petrașcu nu poate fi cuantificată exact, date fiind caracteristicile artei sale, care, pentru primii 20 de ani ai secolului XX, a resimțit diverși pași evolutivi. Cu toate acestea, pentru perioada de început, datele biografice sunt mai mult decât suficiente pentru a înțelege locul pe care pictorul îl ocupa în arta românească în jurul lui 1900. Absolvent de Belle –Arte în 1898, elev al academistului G.D.Mirea, Petrașcu nu se va desprinde ușor de mediul “prăfuit” al stilurilor de secol XIX. După absolvirea școlii de artă de la București, cu sprijinul unei burse, pictorul ajunge la Paris. Și la Academiile libere parizine Petrașcu se va lovi de academism, reprezentat în special prin maestrul Bouguereau, șeful atelierului de la Julian, ce îi mai cuprindea și pe Benjamin Constant și Jean-Paul Laurens. În cei 4 ani petrecuți în Franța, influența cea mai importantă pe care a resimțit-o Petrașcu nu a venit din direcția maeștrilor francezi, ci, paradoxal, din partea lui Grigorescu. Tânărul artist poposea în jurul naturii spontane și popular-românească, aproape țărănească, drept o urmare evidentă a bagajului grigorescian, însă nu se complăcea într-un epigonism facil, ci a căutat să amplifice și să remodeleze structura estetică, în special prin acumularea unui imaginar extins. Călătoriile în Franța itinerează traseul maestrului de la Câmpina, însă Petrașcu pictează mult mai liber Barbizonul sau Vitre-ul. În țară, postura pictorului se va cimenta relativ rapid, fie prin interesul acordat manifestărilor autohtone, fie prin expoziții. Între 1900, o dată cu prima expoziție personală, și 1907, Petrașcu se va impune în cercurile artistice și culturale drept unul dintre tinerii valoroși, apreciat în special în cadrul Tinerimii Artistice. În expoziția din 1907, Petrașcu se prezenta cu o seamă de lucrări realizate în special în cursul anului precendent, dar și cele pictate în urma unei călătorii în Egipt. În țară, pictorul se regăsea în peisajul tihnit și rustic al micilor orășele sau târguri muntenești, iar întreaga sa capacitate picturală se lăsa condusă spre imagini din cele mai ieșite din comun. Olimp Grigore Ioan îl vedea deja impresionist, chiar dacă școala sau bagajul acumulat nu aminteau de o astfel de formație: ” …prin modul său de execuție, acest artist aparține cu totul școalei impresioniste, el are o pictură viguroasă...” iar Nicolae Pralea surprindea perfect interesul cel mai apăsător din vizual petrașcian - “Casele vechi boierești, clădirile de altădată cu livriile simple și pline de poezie ale stilului românesc; casele cu streașini largi și cu acoperișuri țuguiate, cu prispe ori pălimare misterioase, cu câte un gârlici de pivniță întunecoasă ce îți lasă impresia ruinei și a părăduirii împreună cu ferestrele la care nu se mai ivește nici un cap de copil sau de femeie, și altele multe, tot ce cuprinde sufletul în vraja fără seamăn a păcii depline, impresia de singur, de retras, o simți în toate aceste rânduri”. Erau momentele în care Petrașcu renunța definit la efectul romantic sau la vibrația poetică ce se resimțea în preajma lui 1900. El se îndrepta spre o artă națională, fie doar și prin interesul evident pentru locul și tradiția provincială. (I.P.)
Bibliografie
FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989
OPRESCU, George, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963
Meridiane, Bucureşti, 1977
Dimensiuni
width 41 cm, height 26 cm
Descriere
ulei pe lemn, semnat, localizat și datat stânga jos, cu roșu și negru, G. Petrașcu, Câmpulung, (1)906
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Ucenicia lui Petrașcu nu poate fi cuantificată exact, date fiind caracteristicile artei sale, care, pentru primii 20 de ani ai secolului XX, a resimțit diverși pași evolutivi. Cu toate acestea, pentru perioada de început, datele biografice sunt mai mult decât suficiente pentru a înțelege locul pe care pictorul îl ocupa în arta românească în jurul lui 1900. Absolvent de Belle –Arte în 1898, elev al academistului G.D.Mirea, Petrașcu nu se va desprinde ușor de mediul “prăfuit” al stilurilor de secol XIX. După absolvirea școlii de artă de la București, cu sprijinul unei burse, pictorul ajunge la Paris. Și la Academiile libere parizine Petrașcu se va lovi de academism, reprezentat în special prin maestrul Bouguereau, șeful atelierului de la Julian, ce îi mai cuprindea și pe Benjamin Constant și Jean-Paul Laurens. În cei 4 ani petrecuți în Franța, influența cea mai importantă pe care a resimțit-o Petrașcu nu a venit din direcția maeștrilor francezi, ci, paradoxal, din partea lui Grigorescu. Tânărul artist poposea în jurul naturii spontane și popular-românească, aproape țărănească, drept o urmare evidentă a bagajului grigorescian, însă nu se complăcea într-un epigonism facil, ci a căutat să amplifice și să remodeleze structura estetică, în special prin acumularea unui imaginar extins. Călătoriile în Franța itinerează traseul maestrului de la Câmpina, însă Petrașcu pictează mult mai liber Barbizonul sau Vitre-ul. În țară, postura pictorului se va cimenta relativ rapid, fie prin interesul acordat manifestărilor autohtone, fie prin expoziții. Între 1900, o dată cu prima expoziție personală, și 1907, Petrașcu se va impune în cercurile artistice și culturale drept unul dintre tinerii valoroși, apreciat în special în cadrul Tinerimii Artistice. În expoziția din 1907, Petrașcu se prezenta cu o seamă de lucrări realizate în special în cursul anului precendent, dar și cele pictate în urma unei călătorii în Egipt. În țară, pictorul se regăsea în peisajul tihnit și rustic al micilor orășele sau târguri muntenești, iar întreaga sa capacitate picturală se lăsa condusă spre imagini din cele mai ieșite din comun. Olimp Grigore Ioan îl vedea deja impresionist, chiar dacă școala sau bagajul acumulat nu aminteau de o astfel de formație: ” …prin modul său de execuție, acest artist aparține cu totul școalei impresioniste, el are o pictură viguroasă...” iar Nicolae Pralea surprindea perfect interesul cel mai apăsător din vizual petrașcian - “Casele vechi boierești, clădirile de altădată cu livriile simple și pline de poezie ale stilului românesc; casele cu streașini largi și cu acoperișuri țuguiate, cu prispe ori pălimare misterioase, cu câte un gârlici de pivniță întunecoasă ce îți lasă impresia ruinei și a părăduirii împreună cu ferestrele la care nu se mai ivește nici un cap de copil sau de femeie, și altele multe, tot ce cuprinde sufletul în vraja fără seamăn a păcii depline, impresia de singur, de retras, o simți în toate aceste rânduri”. Erau momentele în care Petrașcu renunța definit la efectul romantic sau la vibrația poetică ce se resimțea în preajma lui 1900. El se îndrepta spre o artă națională, fie doar și prin interesul evident pentru locul și tradiția provincială. (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
