Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966
Catalogul Expoziţiei “Nicolae Dărăscu. Magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2009
DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966
DRĂGUŢ, Vasile, FLOREA, Vasile, GRIGORESCU, Dan, MIHALACHE, Marin, „Pictura românească în imagini”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970, pp. 221-225
ulei pe pânză, 55 x 46 cm, semnat, localizat și datat dreapta jos, cu negru, Dărăscu, Vâlcov, 1924
Informații documentare
Opera provine din colecția Dr. Petru Groza
În 2004, opera a fost sustrasă din Casa Petru Groza din Deva, fiind recuperată în 2011
Adept al mişcării artistice impresioniste, asemenea colegului său de tagmă, Jean Al. Steriadi, dar cu o viziune plastică diferită, Nicolae Dărăscu, unul dintre pictorii cu un profil bine conturat, a aşezat în centrul picturilor sale, culoarea. La începutul carierei sale artistice, culoarea era folosită cu scopul construirii perspectivei şi al planurilor succesive, influenţat de arta lui Cézanne, un principiu căruia Dărăscu avea să-i asocieze viziunea pointillistă a lui Seurat, reuşind să realizeze astfel o sinteză de o forţă extraordinară. Rămânând în sfera folosirii culorilor, perioada târzie a creaţiei artistice a lui Dărăscu, înregistrează o abordare a tehnicii punerii împreună a două culori principale, conform fauvismului, realizând în acest fel o exaltare a registrului cromatic. Însă adevăratul specific al artei lui Dărăscu îl constituie tot ceea ce ne transmite personalitatea pictorului, un artist îndrăgostit de lumina soarelui şi de personajele ce emană căldură. În lucrările acestuia, lumina ce cade asupra colţurilor predilecte din natură, nu are efectul unei pulverizări ce estompează formele. Obiectele îşi păstrează formele, fără a deveni pretexte pentru realizarea unor efecte de culoare. Peisagistica dedicată spaţiului românesc reprezintă imagini pe care Nicolae Dărăscu le construieşte cu ajutorul tuşelor largi, cu uşoare treceri cromatice, concentrând lumina în câteva centre cromatice, prin intermediul acordurilor intense. În peisajele pariziene şi provensale, exemple ale operei dărăsciene mai tardive, armoniile sunt înlocuite cu viguroase acorduri de culori strălucitoare. Comentatorii operei artistului au subliniat capacitatea lui Dărăscu de a crea o atmosferă, de a reda lumina specifică diferitelor momente ale zilei – descoperind nu numai lumina puternică a soarelui, ci şi clipele în care acesta străluceşte în tihnă – cadrul înceţoşat al zilelor de ploaie etc. Peisajele marine au constituit, pentru majoritatea pictorilor impresionişti, posibilitatea de fragmentare a tuşei, de a reprezenta efectele schimbătoare ale luminii. În cazul lui Dărăscu, peisajele sale prezintă mărturia existenţei permanente a culorii în natură. Nefiind atras de aspectul pitorescului naturii, imaginile lucrărilor veneţiene şi dobrogene, surprind volume şi culori, conferindu-le o anumită nobleţe. Vara anului 1924 avea să-l găsească pe Dărăscu în spaţiul Deltei Dunării, pe canalele cu ape călătoare şi în căutarea luminii de culoarea argintului. Aici artistul se lasă furat de caracterul mlădios al peisajului dunărean, cu alternări de culori intense şi stinse, cu griuri delicate ce se întrepătrund, în mod natural, culorilor crude. Compoziţia picturală a operei „Vapoare pe Dunăre”, un peisaj scăldat de lumină, datată 1924 şi localizată „Vâlcov” – o aşezare pe malul dunării, considerată în secolul trecut, „Veneţia estului” – se conturează cu o simplitate asurzitoare, doar cu ajutorul albastrului cerului ce se reflectă în apă şi pe verdele pal al stufului, totul într-o armonie ce ne permite a simţi liniştea unei zile călduroase de vară. Roşul încins al vapoarelor ce aşteaptă linştite la mal, smulge accente preţioase pentru peisagistica românească a epocii respective. Impresionismul lui Dărăscu reprezintă de fapt înclinaţia acestuia pentru bucuria culorii şi nu însuşirea unei lecţii sistematice a unei şcoli. Artistul adoptă acele procedee pe care le-a simţit mai aproape de sufletul său, cu scopul de a exprima imensa sa dragoste pentru culoare, fiind numit adesea un adevărat „magian al culorii”. (M.N.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
