Bibliografie

MARIAN, Rodica, „Samuel Mützner 1884 – 1959”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005 PAVEL, Amelia, „Pictori evrei din România”, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1996 PAVEL, Amelia, „Pictură românească interbelică – un capitol de artă europeană”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996

ulei pe pânză, 60 x 50 cm, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, S. MUTZNER

Informații documentare

Pe verso etichetă de participare în expoziția "Samuel Mützner în colecții particulare bucureștene", M.N.A.R, MUZEUL COLECȚIILOR DE ARTĂ, București, 2001 Lucrarea este reprodusă în catalogul "Samuel Mützner", Rodica Marian, Ed. Antet, București, 2005, pag. 84 și menționată în catalogul expoziției "Samuel Mützner în colecții particulare bucureștene", M.N.A.R, MUZEUL COLECȚIILOR DE ARTĂ, București, 2001, la cat. 32

Artistul s-a născut în 1884 la Bucureşti, într-o familie cu origini evreieşti, din zona alsaciană. A urmat cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti (1900), unde i-a avut profesori pe Eugen Voinescu, Vladimir Hegel şi George Demetrescu-Mirea, dar și Academia Regală Bavareză de Artă, cu Karl Raupp, Anton Azbé şi Simon Hollosy. A ajuns la Paris în 1903 şi s-a înscris la Academia Julian, la clasa lui Jean Paul Laurens, după experienţa germană care i-a dovedit incompatibilitatea cu spiritul academist al şcolii müncheneze. În scurt timp, a părăsit spaţiul atelierului, pentru a se dedica picturii în aer liber, mod de lucru care a adus paletei sale un plus de luminozitate, intensificând culorile. Expune pentru prima dată la Salonul de Toamnă și participă la Expoziţia Societăţii Artiştilor Independenţi din Paris. În ţară, a expus la Tinerimea Artistică şi la Expoziţia jubiliară din Parcul Carol, în 1906. În 1909, expune la Ateneu o parte dintre picturile sale aparţinând etapei franceze de creaţie, marcată de experienţa lucrului alături de Claude Monet. Olimp Grigore Ioan considera, într-o cronică din 1909, că "Mützner a devenit impresionist nu prin educaţie, ci printr-o predispoziţie cu totul naturală, inerentă caracterului şi vizualităţii sale". Alexandru Vlahuţă scria, în 1911, despre experienţa privitorului în faţa peisajelor sale: "îţi cobori privirea (...) ca şi cum ai căta să te-ncălzeşti la soarele de-aici". În raport cu fenomenul artistic românesc al vremii, picturile lui Mützner reprezentau conectarea la ceea ce constituia avangarda europeană, atât prin aplicarea tehnicii dezvoltate în spirit ştiinţific, cât şi prin subiectele compoziţiilor sale, luminoasele peisaje evocate de Monet în ultimele 4 decenii ale carierei sale artistice. După succesul de la Ateneu, s-a întors în Franța stabilindu-se la Beaucaire, Nimes. Perioada 1910 - 1912 a fost marcată și de călătoria în exoticul Alger. Era doar începutul amplelor sale călătorii ce aveau să se dezlănțuie după 1912 o dată cu călătoria în Japonia. Peisajele din Alger aveau să fie expuse în cea de-a doua personală, organizată tot la Ateneu în 1912 ;i aveau să îi aducă din vânzări impresionanta sumă de 30.00 de franci. În Alger, ca și mai apoi, în Japonia, Venezuela, Corsica, Mützner urmărește să surprindă culoarea locului, căutând să aducă publicului ineditul, descoperind astfel noi surse stilistice și compoziționale."Scenă algeriană" ne familiarizează cu un colț de orient plin de culoare. Peisajul din fundal, cu stânci aride, pare topit sub lumina puternică, pe care artistul a căutat să o redea în toate peregrinările sale. Pictorul se abate de la proaspăt deprinsa tehnică impresionistă de la Giverny, renunțând la procedeele divizioniste, în favoarea tușelor ample pe suprafețe mari și a culorilor tari din gama fovistă, nuanțate.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.