25. Icoană împărătească pe lemn, ”Sfântul Ierarh Nicolae tronând”, atribuit Costandin Zugravul, Țara Românească, școală brâncovenească, epoca lui Constantin Brâncoveanu, ultimul deceniu al sec. XVII, piesă muzeală
Preț de pornire
EUR 17.000
Adjudecat
EUR 31.500
Sesiune
Mie, 16 aprilie 2025 19:00
Dimensiuni
width 78 cm, height 102 cm
Descriere
tempera și foiță de aur pe lemn
Informații documentare
De o înaltă valoare artistică, pictura icoanei se înscrie în coordonatele stilistice ale picturii brâncovenești, iar prin întreaga sa ținută, care exprimă bogăție, fast și opulență, ea poate fi considerată ca fiind o comandă domnească. Constantinos, un pictor de origine greacă activ în Țara Românească între 1658 și 1720, a avut un rol esențial în dezvoltarea artei brâncovenești. Adus de Șerban Vodă Cantacuzino pentru a picta Biserica Doamnei din București în 1683, talentul său a fost rapid recunoscut, ceea ce l-a determinat pe Constantin Brâncoveanu să-l numească „vătaf de zugravi” la Mănăstirea Hurezi în 1692, unde a realizat unul dintre cele mai izbutite ansambluri picturale din întreaga artă medievală românească. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără frescele de la Biserica Curții Domnești din Târgoviște (primul monument pictat de zugravii „Școlii de la Hurezi” în afara ansamblului Mănăstirii Hurezi, în 1698), Mănăstirea Dintr-un Lemn (ctitoria lui Preda Brâncoveanu din anul 1635), Schitul Ostrov din Călimănești (1701), Mănăstirea Polovragi (1703) și Biserica din incinta ansamblului brâncovenesc de la Mogoșoaia (1705). În ceea ce privește pictura de icoane, până în acest moment se cunosc doar șase icoane aparținând lui Constantinos, dintre care doar una singură este semnată, restul fiindu-i atribuite. Stilul său distinctiv reprezintă o sinteză între arta de tradiție bizantină și ecouri ale Renașterii târzii și ale Barocului. Astfel, Constantinos a contribuit semnificativ la conturarea identității vizuale a epocii brâncovenești, care dă naștere primului stil național. Sunt specialiști care discută ipoteza că zugravul Constantinos, către sfârșitul carierei sale, prețuind arta iconarilor ruși, arată interes pentru stilul picturii acestora și realizează și icoane apropiate de spiritul și stilistica rusească a perioadei.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Dimensiuni
width 78 cm, height 102 cm
Descriere
tempera și foiță de aur pe lemn
Informații documentare
De o înaltă valoare artistică, pictura icoanei se înscrie în coordonatele stilistice ale picturii brâncovenești, iar prin întreaga sa ținută, care exprimă bogăție, fast și opulență, ea poate fi considerată ca fiind o comandă domnească. Constantinos, un pictor de origine greacă activ în Țara Românească între 1658 și 1720, a avut un rol esențial în dezvoltarea artei brâncovenești. Adus de Șerban Vodă Cantacuzino pentru a picta Biserica Doamnei din București în 1683, talentul său a fost rapid recunoscut, ceea ce l-a determinat pe Constantin Brâncoveanu să-l numească „vătaf de zugravi” la Mănăstirea Hurezi în 1692, unde a realizat unul dintre cele mai izbutite ansambluri picturale din întreaga artă medievală românească. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără frescele de la Biserica Curții Domnești din Târgoviște (primul monument pictat de zugravii „Școlii de la Hurezi” în afara ansamblului Mănăstirii Hurezi, în 1698), Mănăstirea Dintr-un Lemn (ctitoria lui Preda Brâncoveanu din anul 1635), Schitul Ostrov din Călimănești (1701), Mănăstirea Polovragi (1703) și Biserica din incinta ansamblului brâncovenesc de la Mogoșoaia (1705). În ceea ce privește pictura de icoane, până în acest moment se cunosc doar șase icoane aparținând lui Constantinos, dintre care doar una singură este semnată, restul fiindu-i atribuite. Stilul său distinctiv reprezintă o sinteză între arta de tradiție bizantină și ecouri ale Renașterii târzii și ale Barocului. Astfel, Constantinos a contribuit semnificativ la conturarea identității vizuale a epocii brâncovenești, care dă naștere primului stil național. Sunt specialiști care discută ipoteza că zugravul Constantinos, către sfârșitul carierei sale, prețuind arta iconarilor ruși, arată interes pentru stilul picturii acestora și realizează și icoane apropiate de spiritul și stilistica rusească a perioadei.