otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Brăilean cu viziuni socialiste, Theodorescu-Sion (pe numele lui Onu Soare Teodor), a fost exmatriculat din liceu, moment în care a ales să vină la Bucureşti pentru a studia pictura. Studiile făcute la Şcoala de Belle Arte (1897 - 1903) cu Ipolit Strâmbu şi G. D. Mirea au fost completate de cele de la Paris, cu Jean Paul Laurens şi Luc Olivier Merson. A călătorit în acelaşi timp în Algeria, Anglia, Franţa… revenind în ţară în 1907. În 1913 a descoperit alături de Iosif Iser şi Alexandru Satmari, Balcicul, iar în 1915 l-a cunoscut la Constanţa pe Zambaccian, ambele, întâlniri cu înrâurire asupra vieţii sale artistice. În timpil primului război mondial a fost mobilizat pentru a consemna imagini de pe front, iar la întoarcere a pus bazele Asociaţiei Arta Română alături de care a expus constant din 1917 până în 1928. S-a implicat activ în viaţa artistică, fiind ales în cadrul Sindicatului Artelor Frumoase, numit inspector general al artelor, coautor al regulamentului de funcţionare a Salonului Oficial şi organizator al Academiei de Pictură (Studioul de Pictură). Principalele coordonate ale operei sale au fost simbolismul și specificul național, cât și pasiunea pentru compoziție. Dacă în perioada studiilor s-a aflat sub influenţa profesorilor români şi francezi, din aproximativ 1909 artistul s-a desprins de aceştia, adoptând în primă fază limbajul simbolismului, cu o abundenţă a arabescului şi un desen precis, vizibile mai ales în grafica publicațiilor satirice. Adaptat realităților românești, simbolismul însemna subiectivism și rafinament al culorii, dar și primatul decorativului. Artistul trecuse prin experimentele curentelor europene cu care luase contact la Paris şi în amplele sale călătorii. Preocuparea pentru lumină şi culoare era vizibilă în tehnica pointilismului ori în încercarea de descompunere a culorilor pe principiul luminii spectrale. Anul 1920 a fost anul recunoaşterii maturităţii artistice, an marcat de patru importante expoziţii. În 22 februarie a expus alături de sculptorul Medrea la Sala Liedertafel, din Bucureşti, 112 lucrări, naturi statice şi peisaje. Erau emfazate cromatica pură, a contrastelor complementare și compoziția rațională, dar expresivă. Influența decorativului din Art Nouveau crea legătura armonioasă dintre elementele figurate. Considerat un maestru al perspectivei, Sion pune stăpânire pe spațiu prin distribuția elementelor, reliefate prin linie și volum. Ulterior, Sion s-a dedicat exclusiv temelor inspirate din specificul național, iar dacă în 1920 obținuse recunoașterea maturizării artistice, 1924 a fost anul realizării operelor majore, iar 1925 al consacrării. Stilul capătă un caracter monumental, iar știința perspectivei se perfecționează.
Bibliografie
SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, Ion Theodorescu - Sion, Muzeul de Artă al R.S.R, București, 1971
Dimensiuni
width 55 cm, height 46 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu coada de pensulă în pastă, Theo-Sion, 1920 - I - 23
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Brăilean cu viziuni socialiste, Theodorescu-Sion (pe numele lui Onu Soare Teodor), a fost exmatriculat din liceu, moment în care a ales să vină la Bucureşti pentru a studia pictura. Studiile făcute la Şcoala de Belle Arte (1897 - 1903) cu Ipolit Strâmbu şi G. D. Mirea au fost completate de cele de la Paris, cu Jean Paul Laurens şi Luc Olivier Merson. A călătorit în acelaşi timp în Algeria, Anglia, Franţa… revenind în ţară în 1907. În 1913 a descoperit alături de Iosif Iser şi Alexandru Satmari, Balcicul, iar în 1915 l-a cunoscut la Constanţa pe Zambaccian, ambele, întâlniri cu înrâurire asupra vieţii sale artistice. În timpil primului război mondial a fost mobilizat pentru a consemna imagini de pe front, iar la întoarcere a pus bazele Asociaţiei Arta Română alături de care a expus constant din 1917 până în 1928. S-a implicat activ în viaţa artistică, fiind ales în cadrul Sindicatului Artelor Frumoase, numit inspector general al artelor, coautor al regulamentului de funcţionare a Salonului Oficial şi organizator al Academiei de Pictură (Studioul de Pictură). Principalele coordonate ale operei sale au fost simbolismul și specificul național, cât și pasiunea pentru compoziție. Dacă în perioada studiilor s-a aflat sub influenţa profesorilor români şi francezi, din aproximativ 1909 artistul s-a desprins de aceştia, adoptând în primă fază limbajul simbolismului, cu o abundenţă a arabescului şi un desen precis, vizibile mai ales în grafica publicațiilor satirice. Adaptat realităților românești, simbolismul însemna subiectivism și rafinament al culorii, dar și primatul decorativului. Artistul trecuse prin experimentele curentelor europene cu care luase contact la Paris şi în amplele sale călătorii. Preocuparea pentru lumină şi culoare era vizibilă în tehnica pointilismului ori în încercarea de descompunere a culorilor pe principiul luminii spectrale. Anul 1920 a fost anul recunoaşterii maturităţii artistice, an marcat de patru importante expoziţii. În 22 februarie a expus alături de sculptorul Medrea la Sala Liedertafel, din Bucureşti, 112 lucrări, naturi statice şi peisaje. Erau emfazate cromatica pură, a contrastelor complementare și compoziția rațională, dar expresivă. Influența decorativului din Art Nouveau crea legătura armonioasă dintre elementele figurate. Considerat un maestru al perspectivei, Sion pune stăpânire pe spațiu prin distribuția elementelor, reliefate prin linie și volum. Ulterior, Sion s-a dedicat exclusiv temelor inspirate din specificul național, iar dacă în 1920 obținuse recunoașterea maturizării artistice, 1924 a fost anul realizării operelor majore, iar 1925 al consacrării. Stilul capătă un caracter monumental, iar știința perspectivei se perfecționează.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
