Bibliografie

IONESCU, Radu, PAVEL, Amalia, Nicolae Vermont, Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1958 Muzeul Naţional de Artă al României, Atelierul, modelul, pictorul, Bucureşti, 2008

ulei pe pânză, 45 cm, 36,5, semnat și datat stânga jos, cu brun, Nicolae Vermont, (18)96

Destinul artistic al lui Nicolae Vermont a fost legat de scurta întâlnire din copilărie cu pictorul Nicolae Grigorescu. Caracterizat de o impresionantă aviditate în asimilarea scenei artistice în care s-a format, Nicolae Vermont a fost un inovator al artei românești. După cursurile cu Theodor Aman la Școala de Belle Arte din București, a plecat cu bursă la München. Mediul german este cel care i-a oferit lui Vermont expunerea la o varie- tate de curente. Mentoratul lui Ludwig Loefftz, profesorul său de la Academia Regală de Artă l-a influențat decisiv. Spirit enciclopedic, Loefftz experimentase versatil mai multe genuri de pictură. Elev, la rându-i, al lui Wilhelm Diez, studiase alături de acesta pictura olandeză și pictura clasică germană, dar și gravura ori portretul. În aceeași manieră, beneficiind de asimilarea facilă, Vermont a adoptat de-a lungul anilor mai multe genuri ori curente. A introdus, anterior direcției impuse de Băncilă, tematica socială, ancorată în realitatea imediată. În perioada 1887 - 1895, a studiilor Müncheneze, Vermont a revenit sporadic pentru a expune și lucra în țară. Muncitori și țărani surprinși în veritabile scene de gen, naturi moarte și peisaje, indică registrul tematic larg și diversitatea tehnică aboardată. În 1983 a absolvit Academia Regală de Arte și a abordat în țară pictura bisericească, plecând la sfârșitul anului la Paris, unde și-a închiriat un atelier și a studiat gravura. Sejurul francez s-a încheiat brusc în 1895 când este nevoit să se întoarcă în țară din cauza morții surorii sale. Întors în țară, Vermont s-a implicat alături de artiștii români în lupta dusă cu arta oficială, văzută ca anacronică. Instalat într-un mic atelier, a colaborat cu nonconformistul colecționar Bogdan-Pitești la organizarea Salonului Independenților din 1896 și la înființarea Societății Ileana în 1897. Era nelipsit de la întâlnirile organizate de acesta, fiind maestrul oficial al cenaclului. Ulterior a fost și membru fondator al Tinerimii Artistice, în 1902. Pictată, probabil, în țară, în atelierul din strada Biserica Enei, pe care îl împărțea cu Alexandru Satmari, lucrarea Visare înglobează experiențele Münchenului și Parisului de sfârșt de secol. Sobrietatea germană și subtilitatea surprinderii psihologice este completată de tehnica impresionistă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.