112. Flori la fereastră [a doua jumătate a anilor '20]

Dărăscu prezintă un interes pentru culorile vii și adesea crude încă din anii de formare petrecuți la Paris, între 1906-1910. Începe prin a studia la Academia Julian și lucrează cu Jean Paul Laurens, trecând apoi la Academie des Beaux-Arts sub observația lui Luc Olivier Merson. Vizitează Bretania și sudul Franței. Pictează mai multe luni ale anului 1908 la Saint Tropez, pe urmele neoimpresioniștilor. Anul 1910 îl petrecere în Italia, la Veneția. Întors în țară, în 1911 are prima sa expoziție personală, cu 40 de picturi și desene, surprinzătoare prin experimentul cromatic. Perioada următoare va fi plecat în căutarea naturii inspiraționale, din nou în Frața, Italia, dar și pe meleagurile românești. Dărăscu va colabora cu Tinerimea Artistică de numeroase ori, dar mai ales va continua șirul expozițiilor personale. Anul 1916 îl găsește pentru o scurtă perioadă în Delta Dunării, ca apoi războiul să-l oblige să se refugieze la Iași, unde va lucra timp de 2 ani alături de Steriadi, Ressu și Medrea, punând bazele asociației Arta Română. În jurul Artei Române se formează un climat cultural receptiv şi conectat la sfera de idei a artei occidentale, stimulând creaţia artistică în anii de după primul război. Din 1919 se manifestă atracția lui pentru Balcic, oraș senelar în care va picta mai bine de 20 de ani. Începând cu anii ’20, Dărăscu se impune ca unul din cei mai influenți artiști români, un maestu al culorii, care la el nu completează compoziția, ci este însăși forța din care ia naștere aceasta. Continuând expedițiile în natură, în special pe coasta dobrogeană, Delta Dunării și Veneția, urmărind temele de inspirație locală, artistul pendulează o perioadă între pitoresc și dramatic. La expoziția din 1924, se remarcă viziunea sa amplă, într-un mozaic de opere dintre cele mai diverse, de la culori fauviste aplicate abundent în contururi precise, până la structuri mai delicate decorate în stil pointillist. Indiferent de tehnică, lucrările lui Dărăscu debordează de căldură și sentiment, nefiind doar reproduceri ale realității. Pictorul vede prin intermediul jocurilor de culoare și reflexiilor luminii, apoi reinterpretează în funcție de propria conștiință. Acesta e și cazul naturilor statice, care, deși nu constituie un motiv prioritar la Dărăscu, se prezintă ca niște opere pline de expresivitate și consistență. Florile, de obicei specifice toamnei sau flori de câmp, ocupă centrul tabloului și sunt mereu aranjate în buchete bogate, dând senzația de aglomerare. Compoziția de față, “Flori la fereastră”, prezintă două aspecte artistice importante. Pe de-o parte avem buchetul de flori care, departe de gingășia impresionistă, dă impresia de materialitate și tridimensionalitate, completând ideea de abundență. Pe de altă parte, motivul inedit al privitului pe fereastă distanțează și mai mult compoziția de impresionism, dându-i valențe expresioniste, plasându-l pe Dărăscu într-o sferă de creație superioară, bazată pe dimensiunea psihologică. Din punct de vedere al coloritului, Dărăscu obține unele contraste interesante prin alăturarea albastului intens al vasului si al fundalului și roșul vișiniu ce umple petalele florilor, inundate într-un flux violent de lumină. (S.T.)

Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton,“Expoziția N. Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1966

Dimensiuni

height 61 cm, custom 49,5

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, în creion, N. Dărăscu

Informații documentare

Opera este reprodusă în "250 pictori români", Mircea Deac, Ed. Medro, București, 2003 la cat. III.

Datare

a doua jumătate a anilor '20

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.