111. Lectură [1968]

Alexandru Ciucurencu este un strălucit exponent al lirismului specific artei românești prin care, mereu tânăr și luminos, a ilustrat frumusețile naturii și ale omenirii. Colorist de excepție, Ciucurencu reușește să traducă în culoare tot ceea ce poate emoționa artistic. Realist fără îndoială, el nu încearcă prin artă să depășească lumea materială, ci s-o potențeze până la maxima intensitate a trăirii. Ciucurencu are parte de unii dintre cei mai aleși mentori, încă din 1921, când începe studiile la Școala de Arte Frumoase din București. Printre aceștia se numără Frederick Storck, G.D Mirea și mai ales, Camil Ressu, de la care Ciucurencu învăță să gândească pictura, având astfel cea mai mare influență în evoluția sa artistică. Se poate spune că cei doi au avut destinele legate. Urmează să-și petreacă vacanțele lucrând la Tulcea, ca mai târziu să-și completeze practica de vară la Baia Mare, experiență care îl învăță despre contrastele de culori, determinându-l să încerce o interpretare mai îndrăzneață a naturii. În 1930 pleacă la Paris, cu o bursă la Fontenay aux Roses. În această perioadă încă se folosește în compozițiile sale de contururi aspre, culoarea generalmente sobră rămânând element auxiliar. Parisul îl bulversează prin frenezia constantă iar noile curente artistice îl dezorientează. Pictorul caută o formulă de artă care să păstreze vechile valori morale. Urmează Academia Liberă a lui André Lhote, unde începe să înțeleagă funcția culorii, își luminează paleta și se îndepărtează de construcția prea geometrică a picturii intelectualizate. În ultima perioadă de creație, opera lui Ciucurencu suferă o schimbare surprinzătoare dar firească în raport cu evoluția artei universale. La începutul anilor 60, pictorul începe să-și schimbe atât viziunea cât și maniera de lucru, modul de așternere a petei de culoare, tumultos și frământat, devine maiestuos și calm. De la jocul agitat al culorilor, pictorul reduce paleta la doar câteva variațiuni de albastru, galben-corai și roz-violet. Renunță treptat și la modalitățile complexe de a reprezenta umbra și lumina, adâncimea spațială și volumul, lăsând întreg mesajul pe seama compoziției de culoare. Ciucurencu demonstrează astfel că pentru a zugrăvi drama cotidiană nu e nevoie de teatralitate forțată, abuz de culori sumbre sau pensulație dură. Cu un titlu extem de sugestiv, compoziția “Lectură” denotă perfect capacitatea lui Alexandru Ciucurencu de a pătrunde în intimitatea psihologiei personajelor sale. Pasionat de redarea frământărilor și speranțelor ce formează universul interior al ființei umane, el se ferește de a înfrumuseța exteriorul tinerei înfățișate. Ea apare extrem de clar adâncită în gândurile ei, statică și relaxată. Calmitatea ce învăluie compoziția este, bineînteles, susținută de gama cromatică extrem de relevantă pentru anii ‘60-‘70, unde distingem două asocieri, turcoaz-violet și corai-portocaliu. Prin lipsa detaliilor, fundalul neutru și delimitarea tot prin culoare a maselor, Ciucurencu creează o explozie de lumină, o adevărată „întrecere cu soarele”. Astfel, “lectura” personajului nu este neapărat o meditație tulburată, ci mai mult un moment de acalmie, de echilibru și mulțumire. (S.T.)

Bibliografie

IONESCU, Radu, „Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 OPRESCU, George, „Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

Dimensiuni

height 50 cm, custom 60,5

Descriere

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, AC, (1)968

Informații documentare

Opera este reprodusă în monografia "Ciucurencu", Mircea Deac, Ed. Meridiane, București, 1978 la cat. 110.

Datare

1968

Provenienţă

colecția regizorului Sică Alexandrescu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.