Bibliografie

IONESCU, Radu, PAVEL, Amelia, “Nicolae Vermont”, Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1958 VRANCEA, Angela, “Nicolae Vermont”, E.S.P.L.A., București, 1956

ulei pe carton, 80 x 30 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Nicolae Vermont, 1920

Născut într-un mediu intelectual, cu un frate jurnalist și o soră actriţă, Nicolae, cel mai mic copil al familiei Grünberg (numele evreiesc al tatălui) a fost şi cel mai liber dintre toţi. Mediul academic românesc, rigid și învechit, i-a displăcut până la momentul admiterii la Școala de Belle Arte, în 1881. Originea înclinației către domeniul artistic a fost, exagerat, atribuită de critici întâlnirii cu Grigorescu la frageda vârstă de 8 ani. La Belle-Arte i-a avut colegi pe Luchian, Aricescu, Fritz Storck, alături de care a participat la manifestările secesioniste ale Independenților sau ale Tinerimii Artistice la cumpăna dintre secole. Sub îndrumarea lui Theodor Aman, și-a desăvârșit desenul și a învățat tehnica gravurii. Cu adevărat providențială pentru viața sa artistică a fost deprinderea acestei tehnici, mapa cu gravuri în acvaforte prezentată la examenul de la Academia Regală din München asigurându-i admiterea la clasa de pictură a lui Ludwig von Loefftz. La încheierea studiilor muncheneze, în 1893, a revenit pentru o scurtă perioadă în ţară, apoi s-a mutat la Paris, unde şi-a organizat un atelier şi a continuat studiul clasicilor, vizitând muzeele Europei. În stilul şi tehnica pictorului influența şcolii germanice a prevalat, dat fiind că cei 2 ani petrecuţi în Franţa nu i-au alterat viziunea, în ciuda efervescenţei impresionismului francez din ultima decadă a secolului al XIX-lea. Reîntors în ţară, Vermont s-a integrat perfect în viaţa artistică bucureșteană, fiind implicat în acţiunile progresiste ce animau scena culturală şi publicistică a ultimilor ani ai secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Una dintre cele mai interesante și importante categorii picturale pe care Vermont a construit-o permanent este pictura de gen ce a creat mai mereu un dialog între categoriile sociale direct implicate. Acest dialog avea loc între subiectele uzitate de artist - ţigănci, ţărani, florărese ori mici meşteşugari, desprinşi din urbea ce le impune meseria și stilul de viaţă - și clientela acestuia. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.