otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
O dată cu desprinderea de perioada influențată de pictura lui Nicolae Grigorescu, o dată cu epurarea sămănătorismului, Strâmbu a început să conceapă acele compoziții fin racordate la un spirit definitoriu primelor decenii ale Tinerimii Artistice. Cu un prim fond cultural asimilat în urma formării pe tipare academice, atât în urma cursurilor de la Școala de Arte Frumoase din București, dar mai ales în urma celor 4 ani petrecuți la Academia Regală din München, Strâmbu devine unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai primelor două decenii ale secolului al XX-lea. După 1910 s-a remarcat în opera lui Strâmbu o permutare stilistică, iar pictorul va acorda din ce în ce mai multă importanță picturii de atelier, aprofundând bine cunoscutul efect de lampă. Într-un amestec tipologic, Strâmbu combină cu efect puternicul spirit academist munchenez cu o afectivitate cromatică pariziană, sub influențe impresioniste, pentru a reuși mai târziu să le contopească într-o atmosferă intimă marcată de elemente simboliste. Nudurile sale, în interioare exotice, sau chiar tradiționale, sunt testament al acestui melanj stilistic iscusit. Fiind unul dintre animatorii vieții artistice românești de început de secol, este lesne de înțeles cum Strâmbu se va transforma într-un reprezentant al simbolismului românesc, chiar și pentru scurt timp. Nefiind un curent închegat, Strâmbu ajunge să experimenteze, în special în urma reacției împotriva realismului sau a impresionismului. Ca un paradox stilistic, simboliștii, deci și Strâmbu pentru o perioadă de timp, chiar dacă refuzau principiile impresioniste, împrumută și folosesc cu succes, eclerajul, inițial unealtă impresionistă. Astfel se dezvoltă acel efect de lampă, prin acea iluminare artificială, modalitatea care îi facilitează lui Strâmbu conceperea unor compoziții extrem de expresive. Opera de față ne oferă o lucrare fin modelată după principii simboliste, lucrare pentru care pictorul a recurs la un discurs de un profund caracter intim. Strâmbu încearcă să contureze o anume stare de spirit, contemplativă, oferită unei atmosfere ce se detașează de motivul central. Nudul nu pare a fi subiectul principal, chiar dacă realizarea plastică este cu adevărat reușită. Compoziția este coordonată pentru a urmări complexul creat în jurul personajului feminin, care este total deconectat de la realitate. Efectul care impresionează este evident conturat în jurul luminii, care este ingenios controlată de pictor, amintind de clar-obscurul renascentist, îmbunătățit însă de tehnica picturală.
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, Strâmbu
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
O dată cu desprinderea de perioada influențată de pictura lui Nicolae Grigorescu, o dată cu epurarea sămănătorismului, Strâmbu a început să conceapă acele compoziții fin racordate la un spirit definitoriu primelor decenii ale Tinerimii Artistice. Cu un prim fond cultural asimilat în urma formării pe tipare academice, atât în urma cursurilor de la Școala de Arte Frumoase din București, dar mai ales în urma celor 4 ani petrecuți la Academia Regală din München, Strâmbu devine unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai primelor două decenii ale secolului al XX-lea. După 1910 s-a remarcat în opera lui Strâmbu o permutare stilistică, iar pictorul va acorda din ce în ce mai multă importanță picturii de atelier, aprofundând bine cunoscutul efect de lampă. Într-un amestec tipologic, Strâmbu combină cu efect puternicul spirit academist munchenez cu o afectivitate cromatică pariziană, sub influențe impresioniste, pentru a reuși mai târziu să le contopească într-o atmosferă intimă marcată de elemente simboliste. Nudurile sale, în interioare exotice, sau chiar tradiționale, sunt testament al acestui melanj stilistic iscusit. Fiind unul dintre animatorii vieții artistice românești de început de secol, este lesne de înțeles cum Strâmbu se va transforma într-un reprezentant al simbolismului românesc, chiar și pentru scurt timp. Nefiind un curent închegat, Strâmbu ajunge să experimenteze, în special în urma reacției împotriva realismului sau a impresionismului. Ca un paradox stilistic, simboliștii, deci și Strâmbu pentru o perioadă de timp, chiar dacă refuzau principiile impresioniste, împrumută și folosesc cu succes, eclerajul, inițial unealtă impresionistă. Astfel se dezvoltă acel efect de lampă, prin acea iluminare artificială, modalitatea care îi facilitează lui Strâmbu conceperea unor compoziții extrem de expresive. Opera de față ne oferă o lucrare fin modelată după principii simboliste, lucrare pentru care pictorul a recurs la un discurs de un profund caracter intim. Strâmbu încearcă să contureze o anume stare de spirit, contemplativă, oferită unei atmosfere ce se detașează de motivul central. Nudul nu pare a fi subiectul principal, chiar dacă realizarea plastică este cu adevărat reușită. Compoziția este coordonată pentru a urmări complexul creat în jurul personajului feminin, care este total deconectat de la realitate. Efectul care impresionează este evident conturat în jurul luminii, care este ingenios controlată de pictor, amintind de clar-obscurul renascentist, îmbunătățit însă de tehnica picturală.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
